Managementul propus de echipa de handbal Dinamo Bucuresti, ar trebui sa fie o lectie pentru cei care se ocupa de destinele echipei de fotbal.
Prezent ieri in studionul Radio Dinamo 1948, in emisiunea Sinteza Zilei, presedintele sectie de handbal, Daniel Georgescu, a facut cateva dezvaluiri extrem de interesante. Una dintre dezvaluiri tine de strategia pe termen mediu si lung. Recunosc, am reusit sa inteleg abia acum, cu adevarat, diferenta dintre strategie si „carpeala sezoniera”.
Punctul comun- In cadrul emisiunii de ieri, am aflat despre singurul punct „comun” pe care managementul celor doua echipe ale clubului il au, iar acesta este pozitionarea dimensiunii bugetului in raport cu celelalte participante la competitie.
Geo ne-a spus ca echipa de handbal are cam al 4-lea buget din Liga Zimbrilor, exact cum echipa de fotbal are al 4-lea buget din Liga1. Tinand cont de aceasta similitudine, nu putem sa nu ne intrebam de unde vine diferenta de rezultate, la handbal sutem singuri deasupra tuturor, iar la fotbal dam in gropi cu o gratie divina.
Strategie eficienta – Diferenta majora intre cele doua moduri de magament o face strategia. Daniel Georgescu mi-a marturisit ca este intr-o permameta monitorizare de jucatori pe durata a 2-3 ani. Exemplu concret, pe care l-a oferit si in emisiune, a fost acela a lui Amine Bannour, „ciocanul” alb-rosu fiind monitorizat de catre Geo din anul 2014-2015.
” Pe Bannour il urmaresc din 2014-2015 pe cand juca in nationala Tuniesiei. Am avut un contact cu el acum doi ani in momentul in care am fost la un pas sa semnam cu el dar a ales sa plece la Chambéry, insa in momentul in care la Chambéry au aparut probleme, am pus presiune pe impresarul lui si apoi am semnat foarte repede cu jucatorul” a declarat Daniel Georgescu in emisiune. In discutiile avute inainte si dupa emisiune Geo imi marturisea ca nu asteapta ca impresarii sa ii propuna jucatori, pentru ca jucatorii buni raman foarte greu liberi de contract, dansul stie exact ce tinte are, iar in momentul in care sunt perioade de transferuri are temele facute dinainte.
„Pica para malaiata” – Ascultandu-l pe Geo, am realizat ca in toata perioada in care Ionut Negoita a fost patronul lui Dinamo, strategia echipei de fotbal a mers pe principiul „pica para malaiata in gura lu’ natafleata”. De la listele lui nea Costica, dascalul de conta, la transferurile facute pe repede inainte de Bratu, sau la ultima capanie de „avarie” a lui Mircea Rednic.
Singurele campanii de transferuri bune au fost facute in vara anului 2015 de Mircea Rednic, atunci cand la echipa au venit Gnohere, Essombe, Paul Anton, Antun Palic, Miha Mevlija, Ante Puljic si partial in vara anului 2016 de Ioan Andone, atunci cand la echipa au ajuns Nemec, Mahlangu, Nistor si Busuldzic.
Problema mare a fost ca intre aceste doua campanii s-au schimbat in totalitate echipele. De remararcat ca ambele campanii bune de transferuri au fost facute in perioada de „mercatto” din vara, de asemenea de remarcat faptul ca desi am adus jucatori buni, nu am reusit sa ii pastram mai mult de un sezon.
Cuiul lui Pepelea
Este clar ca pentru forma o echipa puternica ai nevoie de o strategie care sa se intinda pe mai multe perioade de transferuri, de luni de zile de moitorizare. Problema principala a constitut-o insa Ionut Negoita, echivalentului „cuiului lui Pepelea” cel care nu a reusit in 2016 sa ii ofere continuitate lui Rednic si sa se imprime astfel o viziune pentru un termen mediu si lung. Sper ca Ionut Negoita sa ramana complet dezinteresat de echipa de fotbal, iar profesionistii din club sa fie lasati sa isi faca meseria.
Sunt convins ca, la fel ca in vara lui 2015, Mircea Rednic va aduce jucatori buni in aceasta vara, dar pentru a forma o echipa avem NEVOIE de timp si continuitate.
HAI DINAMO!
