În 2017 credeam că vom pica în play-out pentru prima dată.
La finalul sezonului regulat, reușeam să ocupăm ultimul loc de play-off. Să ridice mâna cine credea că vom fi atât de aproape să luăm titlul în același sezon, dar și că vom juca în Europa. În vară, ocupam locul 3, la doar 4 puncte de a fi campioni. Au urmat 2 meciuri cu Athletic Bilbao, iar turul trebuia să fie câștigat de echipa noastră. Am rămas, în schimb, doar cu supergolul lui Rivaldinho.
5 ani mai târziu, am pierdut meciuri de fotbal și de orgoliu. Presa, rivalii, „oamenii de fotbal” sărbătoreau, dar noi ne-am șters de praf și ne-am focusat nervii, banii și timpul pe salvarea propriului club. Noi am refuzat să credem în retrogradare până la proba contrarie. La finalul sezonului, ne-a așteptat un baraj despre care vom povesti tot restul vieții. Pe timpul verii, nu știam dacă vom mai avea Dinamo, nu știam numele cui o să-l strigăm în noul sezon și nici pe ce stadion o să mai înghețăm de frig sau de teama minutelor de prelungire. Știam totuși că tot dinamoviști suntem și că toate se rezolvă cu timpul.
Ni s-a alăturat un administrator special, apoi un antrenor. Au mai plecat și au mai rămas jucători. Alții s-au înhămat la ce cred eu că va rămâne cea mai grea perioadă din toată istoria lui Dinamo. Ce am văzut astăzi este o garanție: de aici nu mai cădem, doar urcăm. Adversara noastră ocupă locul 5, un loc pe care dacă l-am fi ocupat noi, am fi fost în al nouălea cer. Totuși, noi suntem pe 9, la 4 puncte de Csikszereda.
Ar fi trebuit să fie o diferență mult mai mică, chiar să fim noi echipa superior clasată. Deși nu e așa, s-a văzut că noi, chiar și de pe un loc încă nemulțumitor, suntem Dinamo. Se pare că începem să punem probleme echipelor care credeau că vor face puncte cu noi și nu știi niciodată când începem noi să facem puncte cu ele.
Acum să ridice mâna cine credea că vom avea atât de multe ocazii în meciul de la Miercurea Ciuc. Să ridice mâna cine credea că vom câștiga meciul cu Unirea Slobozia sau că vom face egal cu FCU Craiova. Să ridice mâna cine credea că Burcă e antrenor încă de la început.
3 puncte erau mult mai bune, dar nu putem trece cu vederea jocul echipei doar pentru că nu le-am obținut pe toate. La fel ca în 2017, când am ajuns de la teama play-out-ului la San Mamés, putem oricând să ajungem de la ocazii la goluri, de la egaluri la victorii și ulterior la un loc de play-off. Și să ridice mâna cine încă speră și la promovare!
