Jocul din cupă a oferit momente hilare, momente de îngrijorare și din când în când momente care ne dau speranțe.
Execuția lui Bena de la golul de 2-1 al oaspeților a fost momentul hilar al serii. Recunosc, nu am avut puterea să mă supăr la acel autogol, pur și simplu am izbucnit în ras văzând modul în care francezul a „rezolvat” acea fază care nu punea pericol.
Au fost multe momente de îngrijorare, în special pentru cele 3 meciuri care au rămas de disputat din acest an. Dinamo nu știe să se apere, jucătorii au mari probleme în a închide culoarele, a știi exact ce trebuie să joace în sistemul propus de Kopic, în prima repriză organizarea defensivă a părut la fel de puternică precum rezistanta cavaleriei poloneze împotriva tancurilor nemțești, la fel de eficientă.
A fost și speranță, modul în care au luptat și au ales să nu cedeze, cursele lui Amzar, sau pasele inspirate le lui Ilic, momentele în care am provocat panică în careul celor de la Otelul îmi dau speranță că se mai poate scoate ceva din aceste 3 meciuri ramase din acest sezon.
Dincolo de teamă, de speranță și de momentele ilare, cei implicați direct la echipă trebuie să analizeze foarte atent și să acționeze de acum, mâine poate fi prea tărziu!
