Se poate! Asta e cert.
Dinamo București a reușit vineri, după 14 etape o nouă victorie într-un meci oficial, atenție cu o echipă care contează în actualul sezon de Liga 1. Meciul cu Gaz Metan, o echipă ruptă în bucăți de problemele financiare și cu un singur aspect de apreciat în fotbalul mioritic, respectul față de competiție, nu pot să îl iau în calcul. Nu din lipsă de respect față de adversari.
Ar fi după părerea mea, o lipsa de respect față de propria-mi condiție de echipa de fotbal. Care se antrenează, care își încasează salariile la zi, care are obiective.
E ca și cum Usain fulgerul ar câstiga o cursă de 50m contra elefantului cu penița.
Sigur ar sărbători 2 zile pe mese, cu două, trei prințese alese…
Indicațiile tactice au ajuns la urechile jucătorilor
Pauza competițională premergătoare jocului de la Ploiești contra celor de la Chindia, a fost prilejul perfect pentru Dusan Uhrin să pună la punct minime automatisme de joc. Să încerce să găsească o formulă de joc viabilă în carul cu fân de accidentați căzuți pe frontul deschis al fostului „Mister” de pe bancă.
Combinații de N luate câte K, puneau pe foaia de joc o echipă experimentală, cel puțin la nivel de așezare în teren. Cu mijlocașul de bandă pe postul de fundaș, cu fundașul stânga pe post de mijlocaș.
Chiar dacă cei utilizați pe aceste poziții au mai jucat în trecut acolo, teama de eșec nu putea fi înlăturată.
Diferența însă, una majoră, a fost dată de indicațiile tehnico-tactice date de antrenor în zilele premergătoare jocului. Deși fără prea mari reușite în primele 45 de minute, jucătorii au acoperit bine zonele terenului, au jucat simplu și eficient și chiar au avut ocazia de a intra la cabine cu avantaj pe tabelă.
Cu Filip poate la cel mai bun meci de când a revenit în curtea noastră, cu travaliu și disponibilitate la efort, cu un cuplu de fundași central sigur, cu „băiatul lu tata” cum îi spune colegul Sorin, imperial la mijlocul terenului, Dinamo a lăsat impresia că poate obține ceva mai mult în mitanul secund.
Schimbarea rapidă și atitudinea, bat-o vina
Repriza secundă, începe surprinzător pentru noi toți la cum îl cunoaștem pe Dusan, cu o schimbare. Iese Rodriguez și intră Ivanov. Mai multă viteză la mijloc și uitându-ne la ce a arătat Rodriguez de când a sosit la Dinamo, chiar și mai multă calitate.
Primele 15 minute din repriza secundă nu au fost poate cele mai dătătoare de speranță că putem obține mai mult decât 1 punct. Câteva ocazii ale celor de la Chindia însă cu un Esanu în zi bună, au dat impresia că pregătirea fizică își va spune din nou cuvântul în jocurile cu Dinamo pe teren.
De undeva, și spun de undeva pentru că până atunci personal nu am văzut nimic, apare mușchetarul cum l-a numit Mister Cornel Dinu, ia la sabie vreo 2-3 adversari și înscrie un gol al descătușării. Da! Al descătușării, pentru că ce a urmat, exact cum am spus și imediat după joc înseamnă doar 70% din ceea ce ar trebui să arate Dinamo pe un teren de fotbal.
Am deblocat tabela, însă ne-am deblocat și mental. Am văzut continuitate în atacuri, am văzut henturi de la București pe care Chivulete nu le-a văzut nici de la 10 metri, am văzut sprijin reciproc în teren și am văzut chiar formă fizică cu un plus față de ceea ce arătasem până atunci.
Schimbările efectuate de Dusan au intrat foarte bine în joc. Mihaiu dă o pasă luminoasă către Filip care nu stă pe gânduri și îl găsește pe Irobiso în poziția ideală de a duce scorul la 2-0. E gata. Avem avantaj de 2 goluri și avem victoria ce poate însemna salvarea directă.
Cu o floare nu se face primăvară dar cu același „grădinar” și aceleași semințe, sigur poți umple curtea de flori.
Criticat fiind că am folosit un apelativ nepotrivit marcatorului primului gol, contrat că am remarcat poate un minus al celui ce este cel mai bun mijlocaș la închidere din ultimii 3-4 ani pe care i-am avut în curte, am decis să dau drumul la apă caldă.
Apa rece o las grădinarului să își ude semințele.
Să auzim de bine!
Să auzim de doar Dinamo București!
