În momentul în care ne-am calificat matematic în play-off, spuneam că, din acest moment, până la finalul sezonului, am să mă bucur, relaxat, de fotbal, reușesc asta în ciuda startului fals de play-off.
De ce ” mă mulțumesc cu puțin„.
De ce trebuie să te mulțumești cu calificarea în play-off, de ce să te mulțumești cu puțin„?
În iunie 2024 când Andrei Nicolescu a anunțat că obiectiv play-off-ul, eu și mulți alții am considerat că este exagerat în condițiile în care în ultimii ani eram abonați la diferite baraje, fie în Superliga fie în Liga secundă. Spuneam atunci că e bine să promiți puțin și să încerci să obții mai mult, pentru că este riscant să vorbești despre play-off în condițiile în care aveam în memorie proaspătul baraj cu Csíkszereda.
Auzeam atunci, foarte des, celebra expresie „Halatul, cât e halatul” foarte mulți considerănd, în acel punct că participarea în play-off suna a lipsă de discernământ managerial și fotbalistic.
„Pe cine mint ăștia? Hai pe bune, dacă scăpăm de baraj e super ok? Vor să ne mai păcălească un an? Ce dracu mă, ne iau de prosti?”. Sunt cele mai intalnire comentarii din acea perioada, pentru majoritatea dinamovistilor „clasarea in primele sase” parea ceva enorm.
Dinamo a reușit acest lucru, care atunci părea „enorm”. Nu vorbim de alt sezon ci strict despre sezonul în curs. În aceste condiții, mă mulțumesc cu puțin? Sau sunt mulțumit pentru că am crescut mult?
Petre Ispirescu a fost premonitiv!
Pipăruș Petru, eroul basmului lui Ispirescu, a reușit să crească într-un an cât alții în șapte. Dinamo a ajuns acolo unde nu a mai fost de 8 ani, dar și creșterea pe are o poți avea într-un singur sezon este una limitată. Să ștergem cu buretele ce s-a făcut până acum, pentru că la un moment dat visam la primele trei poziții este o greșeală enormă, nu asupra lui Dinamo, ea va merge oricum pe drumul ei, dar riscăm să ne întristăm și să ignorăm un sezon ” de poveste”, primul după foarte mulți ani!
HAI DINAMO!
