Astăzi este ziua de naștere a lui Cornel Dinu.
Legenda e prea puțin, este mai presus decât acest statut. Născut în 1948, Cornel Dinu pentru mine este asociat cu copilăria, cu renașterea sportivă a echipei la finalul anilor ’90, după mediocritatea de după revoluție. Poate și de aceea când l-am întâlnit prima dată, am crezut că am văzut un zeu, eram din nou acel copil copleșit de grandoarea lui Dinamo și a ceea ce însemna clubul nostru, prin reușita lui Cornel Dinu.
O prezență total diferită în peisajul fotbalului românesc, primul „Mister”, de fapt, singurul „MISTER”, un maestru al fotbalului și al înțelegerii acestui fenomen. Cum bine a spus Johnny Culina, inteligența naturală, nu artificială.
Johnny Culina a avut un mesaj foarte puternic ieri pe profilul lui de Facebook, a subliniat câteva din lucrurile care ne definesc, din păcate. Astăzi, de ziua de naștere a lui Cornel Dinu, telefonul va suna în continuu, mesajele de „la mulți ani” vor apărea pe toate rețelele sociale, dar eu stau și mă întreb, de mâine ce se întâmplă? Va fi la fel de adulat, de respectat? Va fi sunat și întrebat cum se simte, ce face?
Vom arăta în continuare respectul cuvenit față de o legendă a clubului, un ambasador de zeci de ani al brandului Dinamo? Când oamenii spun Dinamo, spun și Cornel Dinu, când spun Cornel Dinu, spun și Dinamo. Cele două merg mână în mână, precum anul nașterii, 1948.
Mi-aș dori ca „Mister” să nu fie adus în discuție de club sau de noi, doar când este ziua lui de naștere, ori când are un mesaj mai acid la adresa cuiva. Are tot dreptul din lume să critice și să își spună punctul de vedere, când vine vorba de Dinamo. A câștigat asta pe teren și pe banca tehnică. Vreau să fie readus mai aproape de club, de Dinamo, de fanii care îl iubesc în continuare.
La mulți ani, Cornel Dinu!
Pentru că așa este corect, să nu uităm numărul impresionant de trofee câștigate pentru Dinamo. „D” de la Dinu și Dinamo.
9 titluri de campion (1971, 1973, 1975, 1977, 1982 și 1983 ca jucător, 1984 ca antrenor secund, 2000 și 2002 ca principal), cinci Cupe ale României (1968, 1982 ca jucător, 1948 ca secund, 2000 și 2001 ca principal), 3 titluri de cel mai bun fotbalist român (1970, 1972 și 1974), un event (1984), o calificare în semifinalele Cupei Campionilor Europeni (1984).
