Am vazut in ultimele zile tot soiul de declaratii care mi-au adus aminte de perioadele in care trebuia sa il asteptam pe Nea Nicu incolonati si cu cravatele la gat.
Stiam ca realitatea fotbalului este o copie fidela a realitatii sociale. Stiam ca suntem divizati, manati de interese mici si incapabili sa reactionam atunci cad se intampla nedreptati. Speram sa putem face mai mult decat sa acceptam tacit, dar se pare ca, pe undeva, s-a ratacit spiritul petru dreptate.
Ceea ce s-a intamplat dupa ziua de ieri, mi-a lasat un gust amar. Nu prezenta, sau mai degraba absenta oamenilor, a fost dezamagitoare, in fond au venit cei care au VRUT sa vina. Ceea ce m-a amuzat si dezamagit a fost reactia multora dupa meciul caritabil de ieri.
Ani de zile i-ati acuzat pe liderii de galerie ca nu au o alta atitudine, mai dura, fata de ceea ce se intampla la Dinamo. Ati avut la indemana reprosurile sau zvonurile, i-ati acuzat de interese marunte si meschine. Afirmati sus si tare, pe retelele de socializare, ca nu se striga suficient de mult si de tare contra conducerii, ca nu se mai apeleaza la celebra „foc, fum, teroare”.
A venit momentul in care s-a protestat, in care reactiile au fost cele cerute de voi in acesti ani. Reactiile unora care se aratau vesnic nemultumiti, au fost de-a dreptul socante. Daca pana acum tipau sus si tare ca galeriile nu protesteaza suficient de puternic si afirmau ca ei oricand ar veni alaturi daca ar fi nevoie, acum, cand trebuiau sa demonstreze asta, au ales sa critice momentul in care se face protestul si duritatea manifestarilor.
Nu trebuia sa se protesteze la un meci caritabil, nu era momentul nici locul, nu are rost acum, au fost comentariile unora care acuzau acum ceva luni ca protestele sunt anemice. Nu au fost prezenti ieri, dar ce conteaza, ei stiu bine ca manualul protestelor nu a fost respectat.
Le cerem respectuos, acestor domni si doamne, un manual pentru proteste, un mod civilizat de exprimare a furiei si frustrarii si un orar bine stabilit in care se pot face aceste lucruri.
Nu am fost niciodata un „ultras” un adept al violentei verbale sau fizice, nu este nici „costumul meu” nici felul meu de a ma manifesta, daca mi-am radicalizat atitudinea a fost pentru ca am simtit ca ceea ce s-a intamplat in ultimele zile la Dinamo.
A fost si este o revolta pentru modul in care am fost mintiti grosolan in ultimele zile. Nu stiu cum se poate „protesta regulamentar”, sau in concordanta cu normele UE. Am inteles insa ca cei care „cereau proteste acide” sunt cei care vor ca altii sa scoata castanele fierbinti cu mainile altora, cei care vor sa ii manipuleze pe altii sa lupte pentru ei.
Nu trebuia la un meci caritabil, nu trebuiau aceste manifestari, nu trebuiau violente verbale, au fost cuvintele unora care cereau exact aceste lucruri. Ceea ce m-a amuzat insa si mai tare a fost reactia unora la deja „celebrul” m..e Negoita de la meciul Norvegia-Romania. Aceeasi domni care salutau un jos Iliescu sau M…E PSD in momentul in clipele de liniste de la un moment de reculegere, au fost ofensati de acel m..e Negoita. Karma!
Aseara am stat la meci cu un bun prieten. Nu este un membru PCH dar a simtit nevoia sa vina sa isi manifeste nemultumirea din PCH, intr-un moment de liniste mi-a spus, „ma uit cum omoara astia Dinamo si nu putem face mai nimic”. Probabil are dreptate, fara manual de proteste suntem terminati.
