Când vine vorba de pregătirea fizică, recunosc, nu vreau să intru prea mult în detalii, pentru că nu este o zonă pe care să o stăpânesc prea bine.
Cu tot respectul, foarte puțini o înțeleg. Am fost prezent în ambele cantonamente ale echipei din vară, de la Brașov și Rogaška Slatina. Un element comun a fost faptul că în fiecare zi au fost antrenamente la sală, antrenamente fizice, urmate de antrenamente pe teren în a doua parte a zilei. Mai mult, erau antrenamente încheiate cu serii de sprinturi, ori după amicale la fel. Îi vedeam pe jucători extrem de obosiți, afectați, dar, așa cum ni se spunea și nouă, „suferi acum, ca să îți fie bine pe viitor.”
După prima etapă, au revenit discuțiile: este Dinamo o echipă slab pregătită fizic? Am cedat în partea a doua, dar am primit și un posibil argument, de fapt, la care m-am gândit și eu: echipa era extrem de încărcată fizic după cantonament, se resimțea oboseala. Ulterior, să ne gândim cum a fost Dinamo.
Goluri marcate constant în repriza a doua, pe final de meci, cu Sepsi, Petrolul, Buzău și Rapid. O demonstrație de pregătire fizică a avut loc sâmbătă seara, în partida cu Craiova. Dinamo, în inferioritate numerică o repriză întreagă aproape, ținând cont de minutele de prelungiri, în dublă inferioritate numerică pe final de meci, nu a cedat și a rezistat. Efortul depus pentru a suplini absența a doi jucători este semnificativ. Dinamo nu a cedat și a rezistat extraordinar. Cine se aștepta ca oltenii să nu vină cu serii de ocazii, să cedăm?
Dacă tot ne-am pus întrebări în privința pregătirii fizice, poate acum ar trebui să ne punem întrebarea: oare nu suntem foarte bine pregătiți fizic?
Îi las pe experți să spună, eu doar constat anumite lucruri.
