Cu gâtul uscat ca șorțul de sudură!

EditorialStiri Dinamo

Scris de:

Acest material este un pamflet și trebuie tratat ca atare!

Sâmbătă dimineață. Ora 09:00. Se dă startul Ediției cu numărul 2 a Cupei DDB.

Înainte de eveniment titram „Emoția dintr-o bere”. Ei bine, malțul, hameiul, prună, gradele nu din termometrele de afară, au dat un trac echipei Radio Dinamo 1948, de n-ai văzut așa ceva.

Unii nedormiți de aburii bahici de cu o seară înainte, alții plecați la drum de când soarele a mijit pe cer, cu toții ne-am dat întâlnire la ora 10:00 în mijlocul celorlalți dinamoviști, dornici de competiție, dornici de reîntâlniri și povestiri frumoase în culori alb roșii.

Ne strângem de pe 7 cărări, mergând în sensul acelor de ceasornic. Facem tactică. 2-2-1. Tu ieși în lateral, tu te schimbi dacă nu mai poți, tu stai mai sus iar tu aperi ce vei putea.

Păi bine mă, și gol cine dă???

 

Primul joc întotdeauna decisiv. M-am simțit exact ca Franța la CM din 2002. Curentati de Senegal în primul joc, cocoșii nu treceau de grupele campionatului din Japonia și Coreea de Sud. Exact asta a fost tactica și echipei noastre: Japoniaaaaa!!!

Intrăm în teren cu băieții de la DDB Banat, îmbrăcăți în verde de parcă erau viruși. Băi, ăștia ne îmbolnăvesc îmi spun în mintea mea seacă și nedormită. Am vrut să strig la Ion că dacă mă mai face elefant îl spun lui Vlad. (Am reținut numele și numărul de pe tricou.9). Vlad, sigur dacă citești materialul nu o să te superi. Ăștia sfrijiți nu știu ce e aia sănătate. Să se uite la mine, la ține, la băieți dastia trecuți pe frecvența de Radio România Actualități. 107.5 Mh.(a se citi kg).

Așteptăm blițurile de început, măcar cu poză să rămânem deși și acolo am mari dubii dacă nu cumva unii dintre noi duhneam a prună mai ceva ca Găbița Tamas în zilele lui bune.

Începe jocul. Poarta nu o vedem. Băieții strânși din Banat, cu tonus și obișnuiți cu gradele, ne iau tare. Strigăm unii la alții, ieeesi, iaaa-l, stai aproapeeee. După 5 min, încep să cadă spicele. La pauză, magic îmi rămâne în minte reacția lui „M”: „Nu-mi place cum se joacă…”

Păi bine mă „M”. Abia stăm în picioare, nu atacăm și nouă nu ne place cum se joacă. Bravo mă băieții lu tata. E totuși 0-0. Tragem speranțe. Hai că se poate.

Intră I. După 30 de secunde strigă S la el: „I, dacă nu mai poți ieși!!”. I, nedumerit săracul pentru că nu apucase nici să ajungă la jumătatea terenului, venit de pe banca din lateral, pleacă val vârtej în atac. Mai, mai să facă pressing pe bara adversă. Un joc dur pe alocuri, cu băieții din banat montați de cu o seară înainte, unele intrări de parcă au venit la coasă. Nu știu dacă ne-au văzut ca pe niște fire de iarbă, dar sigur în bătaia vântului unii dintre noi se clătinau. Și nu că erau prea slabi.

Primim gol, încercăm să dăm palincă pe apa plata, dar mai rău e. Suferim și la capitolul arbitraj. Nu a vrut neam să respire în fluier o dată pentru Radio Dinamo. Printre dinți așa, i-am spus că-i fac un articol cu dedicație. N-a vrut. Semn că vorbele nu se pun la dosar. Bravo domn arbitru!

Pe final, după lungi încercări de a reveni și cu spirite încinse la maximum, primim și al doilea gol pe o faza clasică de contraatac 2 contra 1. Restul nu că au fost prinși pe poziții viitoare. Nu mai stăteau în ghete. Căutau banca și apa rece izbăvitoare.

Se termină astfel primul joc al echipei RD 1948, fără prea multe comentarii și supărați foc.

Și acum ce facem?

Hai să bem o bere și să mâncăm ceva. Restul turneului e istorie pentru noi.

Să auzim de bine!

Să auzim de Doar Dinamo București!

loading...

Lasă un răspuns