Cu gândul în mii de părți, cu inima făcută bucăți! 

EditorialStiri Dinamo

Scris de:

Of… Ce aș putea să îți povestesc?

Cred că aș putea începe de undeva de departe. Când nici măcar eu nu eram în gândul celui ce mă ținea, așa cum o fac eu acum, pe piept și mă strângea atât de tare. Pentru că eram comoara lui. Așa cum tu ești pentru mine acum, tati!

Ți-am cântat, te-am îmbrăcat, am încercat să îți arăt un tablou. Nu îl poți înțelege momentan. Dar pot să îți spun că l-am visat zi de zi din momentul în care l-am cumpărat. Am visat, că în curând o să facem o replică.

Da! Noi doi! Și tu, o să calci pentru prima dată în casă nouă. O să mergem cu eșarfele la gât. În semn de recunoștință și cadou pentru casă nouă. Că așa e datina pe pământul ăsta crud și dur pe care ai început să îl descoperi.

Casa nouă, tati, e a noastră. A mea, a ta, și altor sute de mii de suflete alb-roșii. Și așa trebuie să rămână! Pentru că în această casă, când va fi fost ridicată, tu ar trebui să descoperi o familie. Și cu voia lui Dumnezeu, că doar în El și în mine mai cred acum, cumva o să o descoperim. Nu o să te obosesc să îți povestesc acum de Dudu. 3 ghete de aur. Despre Mopsu și corăbioarele reci de la Athene Palace.

Nu o să îți amestec gândurile firave de pui cu detalii despre „procuror”. Mister, îi spune. Dar pot să îți spun că a fost și este mare. Chiar poți să-i spui Mister Dinamo, când o să ne așezăm amândoi la taclale, ca să îți povestesc ce a însemnat și sper eu ce înseamnă și la vremea aia, Dinamo.

Aș vrea să îți pot povesti multe. Pentru că sunt atât de multe amintiri frumoase. Dar, inima freamătă. Și ca a mea, probabil a altor câteva mii din familie. Restul până la sutele de mii de care îți spuneam, se numără ca în Nea Marin miliardar. Îți povestește, tati, și despre asta la timpul potrivit. Freamătă, pentru că cineva își închipuie că poate să ucidă Dinamo. Și eu ce îți mai arăt? Unde te mai duc?

Câte greșeli a făcut tati la prima băița, la fel de multe și eșecurile pe bandă rulantă din ultima vreme ale firmei ce se vrea a ne salva de insolvență. Câte cântece de adormit bebelușii știe tati, cam tot atâția investitori au venit și au deschis ușa să ni se alăture. Și tot singuri suntem!

Problema e alta, puiule. Că avem nevoie de o Ana lui Manole. Sau de un cvartet de coarde, (na că te învăț și la prostii) că să reziste o dată pentru totdeauna zidul asta.(oftat )

Știu. Și mie mi se pare la fel. Că cineva îl dărâmă noaptea, fără că noi să știm. Exact că hoții. Dar ce aș putea să fac, ca tu cândva, să strigi mai tare ca tati, pentru că și elefanții îmbătrânesc, Hai Dinamo!?

Am doar 10 lei. Și îi dau. Pentru ca tu, să nu mă întrebi peste ani, unde e stadionul tată?!…

Să auzim de bine! 

Să auzim doar de cei ce ne vor binele!

loading...

Lasă un răspuns