Preambul:
„Și nu este mântuire în niciun altul; căci nu există sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.”
Vestea fatidică se aude din toate surlele, încât și orbii și surzii au luat-o la fugă. Retrogradarea echipei noastre Dinamo din Superligă a devenit un fapt la fel de previzibil ca și un ciclu solar, transformând sezonul într-o veritabilă „Cronică a unei morți trâmbițate” tuturor celor cu urechi.Asemeni cronicii tragice a lui Gabriel Garcia Marquez, unde fiecare fir narativ conduce către deznodământul funest, parcursul echipei Dinamo în acest sezon a fost un adevărat spectacol de circ, un șir de numere ratate, clovni fără har și acrobați ale căror singure sărituri au fost peste performanțe jalnice.
Jucătorii, ce ar fi trebuit să fie niște atleți chemați să apere cu dârzenie culorile alb-roșii, s-au dovedit a fi niște pitici ridicoli ai gazonului, ratând (puținele) ocazii la fel de ușor cum un orb ratează ținta. De la atacanți neputincioși și de cele mai multe ori inexistenți, la fundași ce mai curând se afundau singuri în propria incompetență, întregul lot a dat o reprezentație demnă de un circ ambulant cu artiști începători.
Antrenorul principal, și de ce nu?!, alături de secunzii săi și întregul staff tehnic, aleși să inspire și să conducă acești „ciorditori sportivi” (mi-am ales cu grijă cuvintele întrucât au furat întregul spectacol sportiv), s-au dovedit a fi niște domni mușchetari conducând orbește o trupă de cârpaci. Tacticile lor au fost la fel de pregnante ca un dans al vârtejului într-un deșert lipsit de viață, făcând spectacolul să semene cu o farsă tragică.
Iar conducătorii… Ăștia sunt capii obloanelor unui circ al dezastrului. Acești domni ai haosului par să fi absolvit cursurile „Cum să transformi aurul în plumb!?” și „Managementul groparilor de tradiții!”. Majoritatea deciziilor lor au fost la fel de inspirate ca și cum ai pune un orb purtând ochelari de cal să picteze „Guernica” lui Picasso.
În fața acestui mare spectacol al penibilului, suporterii rămân singura lumânare ce mai pâlpâie în întunericul grotescului. Acești naivi credincioși, ale căror inimi zburdă sincer la fiecare bucurie sau dezamăgire a circului, merită un elogiu nemăsurat pentru credința lor oarbă. Chiar și în fața inevitabilei retrogradării, ei rămân speranțe caraghioase, așteptând ca dintr-un ou putred să se nască un superb porumbel. Așadar, cu tristețe amară și un zâmbet sardonic, trebuie să acceptăm că retrogradarea echipei noastre din Superligă a devenit o „Cronică a unei morți (prea mult și prea din timp) trâmbițate” tuturor celor cu urechi. Poate că acest declin grotesc va trezi conștiințele adormiților și va determina o renaștere a circului ambulant sub o nouă conducere.
Până atunci, hai să aplaudăm această reprezentație tragico-comică și să aruncăm cu flori ofilite spre acești clovni triști. Totuși, în această seară sfântă a Învierii Domnului, când credința renaște asemenea luminii dimineții, poate că și clubul Dinamo va găsi într-o zi puterea de a renaște din propriile cenușă, asemenea legendarului Phoenix.
Stejarul secular al tradițiilor alb-roșii nu poate fi doborât de un singur spectacol de circ ratat, oricât de grotesc ar fi el. Credința și naivitatea suporterilor neînfrânți sunt desigur un aluat ce va dospi renașterea marelui club de odinoară.
Asemenea Mântuitorului ce a învins moartea prin Învierea Sa, Dinamo va trebui să treacă prin propriul „calvar” al retrogradării, pentru ca apoi, într-o zi luminată de speranță, să renască din cenușa eșecului și penibilului acest sezon. Declinul total absurd în grotele ridicolului este poate lecția de smerenie de care acest circ al penibilului avea nevoie pentru a-și regăsi strălucirea pierdută. Așadar, lăsați să cadă cortina peste acest spectacol trist al dezamăgirii și să privim cu ochi cârpiți spre acea zi a renașterii, când aceiași suporteri naivi, dar credincioși vor putea privi cu mândrie renașterea Phoenixului dinamovist din cenușa actualului deznodământ grotesc.
Până atunci, haideți să aplaudăm din nou acest circ al ratărilor, pentru că după ciclul acesta de reprezentații penibile, Învierea lui Hristos ne amintește că după fiecare moarte vine o Renaștere.
În această sărbătoare a Învierii Domnului, când speranța învinge deznădejdea, le transmit un gând pios tuturor suporterilor dinamoviști naivi, dar iremediabil iubitori ai circului din „Groapă”. Chiar și în fața acestui spectacol penib și dement, să nu-și piardă speranța și credința în renașterea viitoare a clubului ubit. Asemenea Mântuitorului ce a învins întunericul mormântului prin puterea Învierii, clubul Dinamo va renaște mai puternic ca niciodată din cenușa retrogradării și va oferi din nou reprezentații demne de numele său.
Un sincer „Hristos a Înviat!” pentru toți cei ce continuă să iubească culorile alb-roșii precum și famiilor lor, chiar și după reprezentația penibilă din acest sezon.
Fie ca speranța să renască precum Phoenix în inimile noastre naiv-credincioase, așa cum Hristos a înviat pentru mântuirea noastră a tuturor!
Adevărat a Înviat!
FOTO: GAZETA SPORTURILOR