Zeljko Kopic este probabil cel mai bun antrenor al Superligii din ultimele sezoane.
Nu am să discut acum despre calitățile de tactician sau despre metodele de antrenament, ci despre încăpățânarea nemțească și chiar rigiditatea cu care respectă regulile pe care le impune.
Am auzit multe voci, în ultima campanie de transferuri, nemulțumite de încăpățânarea lui Kopic în privința jucătorilor pe care dorește să îi aducă la echipă. Sunt convins că nouă, latini prin obârșie si educati pe principiul, „las-o ba ca merge asa”, ne este greu să înțelegem atunci când deciziile sunt luate de un om care respectă principiile cu o rigurozitate tipica prusacilor.
Pentru Kopic, principiile nu sunt negociabile, nu se „aranjează” după cum bate vântul, iar asta, pentru noi, obișnuiți cu compromisuri și scurtături, seamănă cu o încăpățânare dusă la extrem.
Astăzi, Dinamo are 8 jucători convocați la loturile naționale, fie la seniori, fie la U21. Iar acest lucru nu este întâmplător, ci se datorează faptului că antrenorul croat nu știe și nici nu vrea să accepte orice la Dinamo.
Epassy, Stoinov, Boateng, Oprut, Cîrjan, Mihai, Musi și Kyriakou sunt jucători internaționali convocați la loturile naționale în această pauză, iar Milanov este și el un obișnuit al reprezentativei Bulgariei.
Nu am fi ajuns aici dacă „Cro-neamțul” ar fi spus și el, ca mulți alții: «Las-o, bă, că merge așa».
HAI DINAMO!
