Cornel Dinu, mereu savuros, taxeaza comportamentul lui Contra, intr-un interviu exclusiv al celor de la GSP.
– Domnule Dinu, cum vi s-a parut prestatia Romaniei in victoria cu Kazahstan?
– Normala, neimpartasind reactiile emotional-partizane ale multor asa zisi specialisti ai fotbalului. In afara de invaluirile in stil Viitorul si sclipirile de la goluri ale lui Budescu, ascuns parca pe teren pana prin minutul 30, nimic mai luminos fata de evolutiile tricolorilor de pana acum. Iar daca punem, firesc, in calcul si faptul ca am jucat cu cei certati cu fotbalul, ar trebui sa fim rezervati.
– Nu considerati aducerea lui Contra o mutare buna pentru Federatie?
– Sunt tot acolo unde au fost pana acum, dovedind, in continuare, ca sunt departe de a intelege fotbalul, administrandu-l dupa modelul redus si atat de inselator al mentalitatii fotbalului in sala de care s-a ocupat presedintele actual. Și singurul cu care a avut de a face. Iar de la nivelul Comisiei Tehnice aruncata acum in fata, chipurile decizional, nu poti constata decat ca sunt departe de a intelege evidenta sfidand-o chiar cu explicatii puerile. La ce au trait si cu ce s-au confruntat nu pot avea substanta.
-Deci contestati in continuare numirea lui Cosmin Contra, cu toate ca a avut un debut fericit?
– Eu am comentat doar ce a spus chiar el, „ca este lipsit de experienta”. Judecand si acum dupa \”materialul oferit de client\” am incercat sa amintesc un „selectioner” in istoria fotbalului care sa-si fi pierdut glasul dupa joc, doar gajaind chiar hazliu la intrebarile presei.
– Si?
– Si nu am gasit. Mai mult decat atat, argumentand ca „si-a pierdut vocea” de prin minutul 30, strigand la jucatori sa nu se relaxeze.
– E recunoscut pentru stilul sau energic. E ceva rau?
– E dramatic pentru ca lasa impresia ca tricolorii pot avea pe teren, chiar dupa ce canta imnul sfant, starea de spirit a unei plimbari la sosea sau pe Calea Victoriei, la mijlocul secolului trecut. Ori, un joc se pregateste inaintea fluierului de inceput si nu trebuie sa fii sufleor din primul minut, urland la jucatori. Altfel, parea mai indicat sa fie angajat Ilie Dobre la carma echipei nationale.
– Cum ar trebui sa se comporte atunci un antrenor de echipa nationala?
– Selectionerii, in marea lor majoritate, sunt decenti pe parcursul meciurilor oficiale, transmitand liniste creativa echipei, justificand si astfel competenta si realismul prin care au pregatit jocul. Sunt si exceptii, ce-i drept, foarte rare, nefacand regula. Dar nu la echipa reprezentativa. Și pentru ca nationala este o Academie si nu o clasa primara in care invatatorul ridica glasul. La fel si cu salturile si grimasele din timpul partidei ce aduc mai mult cu scene din Cartea Junglei. Te vede lumea!
Chiar daca in subconstientul lor, mai sunt multi si pe stadioane care sa jinduiasca dupa clovnii, mascaricii si mascarile copilariei. Apoi si declaratia ca „la Copenhaga trebuie sa ne simtim bine” este hilara, chiar periculoasa.
– De ce periculoasa?
– O pot simti jucatorii. Pai atunci ce rost are sa mai pasiti pe „Parken”? Mai bine duceti-va in centru, la balci, unde sa va dati in caluseii copilariei. Nu sunt deloc aspecte de neglijat, dimpotriva, sa speram ca ele tin doar de recunoasterea actualului selectioner ca „n-are experienta”. Numai ca sunt putini capabili sa le sesizeze si aproape nimeni in stare sa le rasteasca. Ignoranta si lasitatea se inspira la noi una pe alta.
– In concluzie, nu dati sanse de reusita in viitor nici lui Contra si nici Federatiei?
– Doamne fereste! Sunt amanunte care se pot anula si cred in adevarul ca romanul, deci si ei, pot avea mangaierea benefica a mintii de pe urma. Eu interpretez ceea ce vad si aud, daca sunt contrazis prin atitudini viitoare, cu atat mai bine pentru fotbalul nostru. Chiar incepand cu jocul din Danemarca, unde sper sa nu fie cazul sa imi amintesc reflectia lui Dan Desliu la un joc cu danezii, pe 23 august, la inceputul anilor 60: „Da, ne marca astia”.
