Acum când își va dori cel mai mult să învingă Dinamo, e cel mai potrivit moment pentru a ne aminti cine a fost și cine ar mai putea fi el.
Claudiu Niculescu s-a născut la Slatina pe 23 iunie 1976 . A semnat în 2001 cu Dinamo după trei ani în care a îmbrăcat tricoul Craiovei. Să rememorăm puțin ce a reprezentat el pentru acest club. Nu a fost vreun geniu nefinisat sau o supervedetă suprastilizată . A fost un bun fotbalist, poate mai inteligent decât talentat, care și-a pus fin , cu ambele picioare , amprenta pe palmaresul și istoria recentă a clubului Dinamo București. Niciodată nu și-a spus numele răstit în fața cuiva.
A fost modest prin modul său de a fi. Lejer , relaxat, atât în teren cât și înafara lui. Năprasnic și letal , însă , când făcea rost de minge de la 30 până la 16 metri. Acolo îl aștepta de obicei bunul său prieten „Corbul” . Cealaltă jumătate a vârfului de lance care a răpus atâtea echipe cu defensive în stilul „ușă bolt” (catenaccio). Din postura de jucător al lui Dinamo, a ieșit golgheterul României de două ori : în 2005 cu 21 de goluri și în 2007 cu 18. Ultimul titlu al câinilor, cel din îndepărtatul 2007 , se datorează și fertilității în fața porții a lui „Clau-gol”. În general titlurile de campioană ale lui Dinamo se leagă în cea mai mare măsură de numele unor atacanți de clasă . Asta lipsește cel mai mult echipei actuale , un vârf cu pedigree care să marcheze goluri și să inventeze goluri, problemă cu caracter general pentru întreg fotbalul românesc. Claudiu Niculescu ocupă locul 11 în clasamentul all time al marcatorilor Ligii 1 cu 156 de goluri (93 pentru Dinamo). În top 10 mai sunt încă 5 mari golgheteri care au îmbrăcat tricoul alb roșu : Dudu Georgescu-252 de goluri, Ionel Dănciulescu-214 , Rodion Cămătaru-198, Florea Dumitrache-170 și Titus Ozon cu 157. 3 Titluri, 3 Cupe și o Supercupă are Niculescu alături de clubul din Șoseaua Ștefan cel Mare.
A fost printre puținii atacanți dinamoviști prolifici atât în campionat cât și în Cupele europene. Cu cele 18 goluri pe care le-a marcat în Europa a reușit să îl devanseze în această ierarhie pe legendarul Dudu Georgescu. Lucrul care la făcut pe el celebru a fost capacitatea de a sintetiza rapid două obiective într-o singură lovitură. „One inch punch”. Loviturile libere. A fost un Wilhelm Tell al fotbalului cu paianjenul în locul mărului . Contemporan cu celebrul Juninho Pernambucano, jucător emblematic al lui Olempique Lyon și maestru al execuțiilor din lovitură liberă , a avut onoarea de a fi comparat în dese rânduri cu aceasta și nu numai de ai noștri români. De asemenea , Yker Casillas este una dintre celebrele sale victime, prin acel gol care a făcut înconjurul lumii, marcat în acel amical Dinamo-Real Madrid disputat în 2006.
După încheierea carierei de fotbalist în 2012 , Claudiu Niculescu s-a dedicat meseriei de antrenor. De atunci a pregătit în ordine cronologică următoarele echipe : U Cluj, Crișul Oradea, Damila Măciuca, CSM Râmnicu Vâlcea, CS Mioveni și în prezent este antrenor principal la FC Voluntari. Întrebarea care se pune este dacă poate și este capabil Claudiu Niculescu să antreneze Dinamo într-un viitor apropiat? Eu unul spun că da. Și în orice context. Datorită trecutului ca jucător, a certitudinii prezentului ca antrenor și a nevoii noastre de a ne regăsi ca mare echipă prin ai noștri. Antrenorul Niculescu nu mai are deja CV alb.
A bifat două trofee, al doilea și al treilea ca importanță în România. Și cu siguranță nu a dat încă cu capul de tavanul propriilor limite. Până acum a antrenat cate maxim un an toate echipele pe la care a trecut. Pentru că pe la noi nu preiei proiecte , preiei echipe , punct. Merge treaba, rămâi. Scârțâie , pleci. S-a dus vremea antrenorilor cu mucegai nobil. Viitorul lui Dinamo trebuie să fie legat și de numele Claudiu Niculescu. Recent, după meciul Dinamo -Sepsi , Cornel Dinu la citat la o emisiune TV pe celebrul regizor Emir Kusturica :”prezentul este înfiorător, trecutul e groaznic, iar în ritmul ăsta viitorul e mai bine că nu există”.
Nici asta nu se numește abordare . Trecutul înfiorător poate anihila un nume răsunător, dar în fine, nu mai ramificăm povestea. Dacă vezi că ți se dărâmă casa și nu mai știi ce să-i faci , chemi un cunoscut care cunoaște meserie , care știe cu ce e construită casa și cu ce ai cu ce nu ai la îndemână în prezent , o consolidezi. Nici la trecutul înfiorător nu e bine să te uiți prea mult . Ce pericol paște un alpinist cățărat pe o stâncă abruptă dacă se uită doar în urmă? Prăpastia. Și corzile de siguranță ale prezentului nu sunt prea sigure.
Cel puțin te ajută să nu mori , dar te poți chinui toată viața. Să-și amintească Peluza Cătălin Hâldan de câte ori nu au dat mâna cu un super atacant , cățărat pe gard , după atâtea goluri de poveste și momente extraordinare. Ei arată ca o galerie profesionistă. Stă cel mai mult în puterea lor să se roage de ceva, de cineva , să pună o presiune constantă , constructivă pentru a se crea o echipă măcar la fel de profesionistă , din care să nu lipsească un atacant de talia lui Claudiu Niculescu și de ce nu , să fie antrenată chiar de el.
