Prima zi de „Turcia” a început cu chemarea muezinului la rugăciune, liniștea dimineții a fost spartă de „mesajul sonor” transmis credincioșilor, un semn că nimic solid nu se poate face fară ajutorul divinității.
Astfel voluntar sau indus de chemarea la rugăciune, primul gând a fost să „cer” divinității să avem un cantoment fară probleme și cu jucători noi care să ne ajute să trecem peste momentul dificil pe care îl avem în față în această a doua parte a sezonului.
Ajunși aproape de terenul pe care se antrenează echipa, am fost puțin uimit de multitudinea de puncte galbene ( tricourile celor din staff-ul echipei) care erau pe teren sau în jurul terenului.
Jucătorii s-au antrenat în această dimineață pe grupe, fiecare grupă alternând sala de forță cu terenul de antrenament, de aceea la un moment dat, la teren, erau mai mulți membrii ai staff-ului deplasat în Turcia decât jucători.
Din acest punct de vedere , al staff-ului prezent, stăm foarte bine, Dinamo pare, pentru prima dată după mulți ani, o echipă organizată și susținută de un staff numeros, cu siguranță cel mai numeros din ultimii mulți ani.
Nu știu dacă acest lucru va aduce un plus evident în meciurile viitoare, tot ce pot spera ( și aici ne întoarcem la chemarea muzeinului) este ca și lotul de jucători să devină unul puternic și numeros, iar munca „punctelor galbene” să devină eficientă.
Rugăciunile sunt bune , însă rezolvarea ecuației lotului de jucători ține de cei din conducerea clubului, de determinarea, disponibilitatea și inspirația lor, noi putem doar să ne rugăm cereului să fie eficienți.
HAI DINAMO!



