Dinamo se îndreaptă iarăși spre cercul vicios în care ne-am învârtit ani de zile, cerem mult dar oferim puțin.
Am vrut să jucam pe stadioane care să ne ofere condiții optime pentru a viziona meciul. Am ajuns să jucăm pe Arcul de triumf sau pe Arena Națională. Pentru a juca pe cele două arene noi, moderne, există un cost, costul care se reflecta în prețul biletelor puse la vânzare. Observ tot mai mulți oameni care spun că preturile sunt mari, aceeași oameni care spuneau că pe Dinamo sau la Clinceni nu vin pentru că nu sunt condiții. Din păcate, în viață , atunci când ceri calitate, trbuie să accepți că aceasta vine cu un preț, pur și simplu așa funcționează lucrurile.
A fost îngrijorătoare prezența la meciul împotriva celor de la Unirea Dej, pe Arcul de Triumf, la un meci care era important din punct de vedere al configurației clasamentului. Preturile erau aceleași ca la meciurile anterioare, a fost o zi de weekend, singura explicație pe care o găsesc este aceea că ultimele rezultate au fost negative iar o buna parte dintre noi suntem, din păcate, suporteri de rezultat.
Cerem mult de la noii acționari. Să vină cu bani mulți și repede, să repare în câteva luni ceea ce s-a făcut praf în mulți ani. Este normal să avem pretenții mari, dar oare nu este normal să avem acealsi pretenții și de la noi? Ne lamentăm că dăm 50 de lei pe un bilet dar pretindem că ei să bage milioane de euro, nu este puțin cam mult ceea ce cerem față de ceea ce oferim?
Urmează meciul împotriva celor de la CSA, vă fi o zi specială, pentru că vom sărbători 75 de ani de existenta a clubului pe care îl iubim? Prezența la arena națională, împotriva rivalilor din tribune devine cumva obligatorie.
Această prezență nu depinde de Voicu, de Nicolescu sau de Burcă, depinde de fiecare dintre noi și de cât de mult dorim să ne implicăm.
Tu vei fi pe stadion cu CSA?
Vei alege să stai deoparte și să ceri de la alții sau te vei implica direct?
P. S. Mă adresez în special fanilor din București, pentru că atunci când vorbim despre prezența la stadion la meciurile de acasă, ei sunt cei vizați.
E normal să cerem, dar când suntem dispuși să oferim?
