Îmi aduc aminte cu mare drag de meciul cu Steaua din noiembrie 2015.
Cred că fiecare suporter prezent pe stadion își amintește de ploaia care s-a abătut asupra noastră cu o ora înainte de meci și care a ținut pe tot parcursul partidei, până la fluierul de final, care a adus succesul atât de așteptat împotriva rivalilor.
La începutul acelui meci auzeam pentru prima dată o voce prin ploaia torențială, un om prezent acolo în ploaie cu noi la debut, Nicu Grameni. Un dinamovist pe care unii îl cunoșteau cu ani în urmă, eu am avut plăcerea să îl cunosc ulterior. Crainic, coleg de emisiuni la emisiunile de week-end la Radio Dinamo1948, vocea atât de cunoscută și optimistă, dar înainte de toate…prieten.
Cercul este complet, duminică seară va fi meciul de rămas bun pentru Nicu Grameni din postura de crainic, va ceda ștafeta chiar la meci și va lua loc de acum înainte în tribune. Pentru Nicu este și ridicarea unei poveri, pentru că îl cunoaștem atât de bine, este implicat în atât de multe proiecte și a ales să fie vocea care ne întâmpină la meciurile de acasă, sacrificând multe alte oportunități. De ce? Din dragoste pentru Dinamo.
Eu unul știu că voi fi emoționat când îl voi auzi pentru ultima dată pe Nicu la microfonul Arenei Naționale și cu siguranță fiecare dintre noi se va ridica în picioare pentru a-i mulțumi pentru munca depusă!
Nicu Grameni, Ole!
,,Culmea a fost că primul meci al meu a fost tocmai un Dinamo – Steaua! Acea victorie a noastră cu 3-1 cu Mircea Rednic antrenor, când Gnohere a marcat pentru Dinamo. A fost un început cum nu se putea mai frumos, iar asta m-a făcut să continui. Am interacționat foarte bine cu cei din club, de-a lungul anilor am avut o relație extraordinară cu ei
Primul meci ca suporter pe stadion a fost în 1979, la celebrul Dinamo – FC Argeș 3-4, când Gicu Dobrin ne-a luat titlul în ultima etapă. Aveam atunci deja 13 ani. Eu sunt din Brăila, oraș care e în mare parte alb-roșu, astfel că am amintiri frumoase despre Dinamo chiar în Brăila.” Nicu Grameni pentru Gazeta Sporturilor
