Viața este o bucurie și totodată o luptă, iar în această luptă cea mai ușoară variantă este să cedezi.
„Dinamo este deja retrogradată, nu avem nici o șansă, trebuie să ne pregătim deja pentru liga secundă„, sunt prorociri pe care le auzim destul de des în ultima perioadă de la oameni care au ales să se protejeze cedând în lupta cu propria speranță.
Pe undeva pot înțelege genul asta de reacții, este acel principiu retrograd care spune ” dacă nu ai așteptări nu vei fi dezamăgit„. Mă întreb ce înseamnă însă viața fară așteptări?
În ultimii ani am stat de vorba cu mulți oameni, unii dintre ei mi-au destăinuit gândurile și sentimentele lor și nimeni dar absolut NIMENI nu mi-a spus, eu nu am nici o așteptare , nu îmi doresc nimic, tot ce îmi vreau este să fiu complet dar complet nefericit.
Viața este o luptă, iar cei care se bucură de viață sunt cei care continua luptă atâta timp cât există șansa de a fi câștigată. Cei care cedează de frică, probabil nu vor suferi mai puțin dar o vor face pe o perioadă mult mai lungă de timp.
Sper ca jucătorii noștri nu sunt lași, nu cedează înainte că lupta să fie încheiată, sper de asemenea să realizeze că LOCUL PE CARE SUNTEM LI SE DATOREAZĂ.
În ultimele partide nu am văzut curaj, nu am văzut luptă, ci doar o frică ce le-a paralizat orice idee de joc. Domnilor daca nu veți lupta cu siguranță nu veți căștiga nimic iar frica va fi din ce în ce mai mare.
Puteți găsi orice scuze vreți pentru utimele meciuri, dar aceste înfrângeri vi se datorează, cum victoriile obținute s-au datorat tot vouă.
Luptați sau cedați că lașii?
Vom vedea în următoarele meciuri.
HAI DINAMO!
