În momentele acestea în care toată lumea vorbește despre puncte, clasamente și eficiență eu aș vrea să mă opresc puțin la capitolul suporteri.
Trebuie să spun de la bun început că nu am fost niciodată adeptul ideii că „Dinamo suntem noi” sau „voi sunteți trecători noi am fost și vom mai fi…”. Nu am fost niciodată susținătorul conceptului de galerie „suverană” care își cheamă mustrător supușii înfrânți pe teren și îi așează dojenitor în genunchi în fața presei și a unei țări întregi. Întotdeauna am considerat că ADN-ul lui Dinamo este mixul perfect al tuturor fibrelor care respiră și trăiește în acest spirit.
Aș putea spune că, din punctul meu de vedere, Dinamo este suporterul, jucatorul, omul din birouri, este antrenorul și staff-ul, este magazionerul, șoferul, este conducerea și nu în ultimul rând este și conjunctura.
Conjunctura este creată puțin câte puțin de fiecare dintre noi. Dacă Dinamo este o entitate vie, toți cei enumerați mai sus și acțiunile acestora sunt de fapt pulsul acestui organism.
Acum două seri, în Giulești, am privit în direct ce înseamnă disonanța cognitivă din viața unei echipe. O echipă care, la fel ca și noi pe alocuri, a retrogradat, a jucat în ligile inferioare și apoi structura unor celule divizate și-a arătat adevărata față, a intrat în faliment, a reînăscut prin alte 3-4-5 organisme mai mici, cu greu într-un final, reunite sub una singură, complet nouă.
Acum echipa are o situație economică stabilă, o echipă care până acum două zile era neînfrântă și cu toate astea surpriza vine din tribune. O scenă absolut odioasă între căpitanul echipei, suporteri și mai nou și conducere a luat loc la finalul meciului. Pe scurt, disonanța cognitivă duce la convulsiile organismului ca și întreg.
Scenele pe care le-am văzut acolo mi-au plantat un sâmbure de îndoială și mie vis a vis de ce ar putea să se întâmple la noi dacă am fi înregistrat un rezultat negativ ieri. Am început, însă, să îmi amintesc că, spre deosebire de alții, noi am fost lângă echipă în cele mai grele momente, am salvat-o crezând orbește în șansele noastre chiar și atunci când toți ne spuneau că ce se întâmplă în momentele alea sunt spasmele dinaintea finalului.
Diferențele sunt multe și mari, așa că m-am liniștit și am așteptat curios meciul de ieri. Nu m-a dezamăgit, chiar deloc, pentru că în pofida pierderii celor două puncte, meciul ăsta mi-a oferit răspunsuri și confirmări. Da, suporterul dinamovist este diferit, este mai versat, este mai lucid, mai rezilient la greutățile vieții, este răbdător ca un animal de pradă, este mai inteligent, este o specie diferită, este elitist.
Aseară mi s-a reconfirmat faptul că ADN-ul echipei noastre, este perfect aliniat și trage la unison în aceeași direcție de la prima fibră până la ultima.
Un astfel de Dinamo nu are cum să nu fie din nou unul puternic. Gigantul s-a reconstruit în liniște, pe umerii istoriei sale, pe o fundație vie, puternică și de neclintit.
Suntem aici, împreună, într-un sigur glas, cu același suflu și Dinamo este mai viu și mai atractiv ca niciodată, tribunele sunt martorul acestui fapt.
„Trecem peste toate, ne luptăm cu moartea, când se unesc câinii, ziua învinge noaptea!”
