Dupa meciul „magistral” facut ieri de ai nostri, Ioan Andone a oferit doua explicatii care au facut ca la colesterolul ridicat, datorat jocului elaborat, sa ma pricopsesc si cu o frumoasa durere de cap. Totul pentru un echilibru si o armonie perfecta.
Enormitatea nr 1 – Avem echipa, avem patron / deie dracii in el de gazon
Gazonul e de vina pentru jocul nereusit, ne spunea Ioan Andone imediat dupa meci. Gazonul e prost pe Arena Nationala, pe stadionul Dinamo, in Sereverin, la Medias, la Ovidiu sau in Botosani,
De fapt dragilor, singurul gazon impecabil este la Giurgiu, pardon, a fost la Giurgiu ca si acolo ne-am chinuit rau cu Voluntariul.
Enormitatea nr. 2 – Baietilor le-a fost teama dupa meciul de la Medias.
Recunosc, sunt naiv. Credeam ca la DInamo sunt fotbalisti cu o oarecare experienta, capabili sa nu aiba teama de nici un adversar din liga 1. Sigur, atunci cand joci contra atletului desavarsit pe nume Ianis Zicu si in fata uriasului Dobrosavlevici totul devine infinit mai greu, traseele se leaga cu dificultate, pasele nu isi mai gasesc adresantul, iar cei prezenti la meci au putut observa cu ochiul liber ca si statuia lui Patzaichin tremura de teama in fata celor de la ASA.
Asteptam ziua cand o sa aflam ca motivul jocului tine de influenta paralelismului sinelor de tren asupra exprimarii tehnico-tactice.
Pana atunci – Sa schimbam gazonul, si ceva pastile cu extravalerian-recomandat pentru prevenirea atacurilor de panica.
