Seara trecuta am trait o serie de stari diverse, care mai de care mai intense. Una buna, una rea, cam asa au decurs.
La inceput a fost DISTRACTIA: Intalnirea cu gasca, caterinca, nerabdarea aceea dinainte de meci, cantece si voie buna.
Odata ajunsa la stadion, mi-am reamintit ca traim in Romania si mi s-a facut RUSINE: Mii de persoane asteptau sa intre in arena, inghesuite ca intr-o cutie de sardine in sos de rosii. Incompetenta jandarmeriei si a organizatorilor s-a facut din nou vizibila, ca la fiecare meci de altfel. Iar daca incepi sa comentezi, tot ei devin agresivi, te bruscheaza, si te mai trezesti si c-o amenda. Si cica si-au facut meseria. Era minutul 5 si inca nu intrasera toti fanii in stadion. Cam asa e pe la noi. Fereasca Dumnezeu sa vina turisti straini la astfel de meciuri, ca nu vor mai pune piciorul pe pamantul romanesc in vecii vecilor.
A urmat EMOTIA: Ocuparea locului in peluza, tensiunea dinaintea meciului, incalzire, coregrafie.
Cum nu poate fi totul perfect, a aparut si DUREREA: Ce-i drept, coregrafia e mai spectaculoasa cand apar si ceva materiale pirotehnice. Nu e frumos insa cand iti bubuie pe spate si te alegi cu o arsura de toata frumusetea.
Si pentru ca suntem caini, nu avem cum sa nu ne MANDRIM cu ceea ce avem, ce facem, ce suntem. Alb-rosii din peluza au facut din nou legea, nu mai e nevoie de alte cuvinte aici, voi spune Doar Dinamo Bucuresti!
DEZAMAGIREA a aparut si ea pentru cateva clipe, la inceputul partidei. Echipa mea era letargica. Nu era Dinamo pe care am vazut-o in ultimele derby-uri, cu care m-am obisnuit. I-a luat ceva mai mult sa se trezeasca, dar a facut-o in cele din urma.
Partea mea preferata: AMUZAMENTUL. Motivul? Penibilitatea „celorlalti”. Incepand cu pseudo-galeria si coregrafiile ei exceptionale, continuand cu crainicul, jucatorii si pana la Mimi. Baietii astia au dat startul la penibil inca de cand au cerut idei de coregrafie pe facebook. Daca asta e cea mai buna idee din tot ce-au reusit sa adune, atunci jur ca imi e mila tare de ei. Dar na, atat se poate. Cand esti mai putin destept (nu vreau s-o spun pe-aia dreapta, sa nu fiu rea acum in postul Pastelui) si viata-i grea. Si dupa ce ca s-au facut de ras baietii astia mai ceva ca la marele meci cu Manchester City (macar atunci coregrafia a iesit bine, acum si-au distrus imaginea cu mana lor), mai apare si crainicul entuziast, cu mesajele lui de incurajare si de lauda, despre „cea mai buna echipa din Romania”, cu „cea mai frumoasa galerie” (Scuze, UNDE E? Ca noi n-am vazut-o). Baiatule, da-ti demisia, ca va umiliti singuri. De asemenea, profesionalismul jucatorilor de milioane de la stana lui Becali s-a vazut din nou. Nu stiu daca voi ati invatat de la Viitorul, sau ei de la voi, dar aveti acelasi talent la a trage de timp cu o nesimtire dusa pana la extrem.
Kovacs, despre tine nu am cuvinte. Ti s-a adresat aseara un mesaj foarte clar.
Astept momentul cand voi vedea in Romania un fotbal curat, lipsit de influenta „relatiilor nas-fin”, de arbitri corupti si incompetenti, astept un fotbal in care sa dicteze valoarea. Macar atunci voi sti ca am pierdut meritat, nu din motive ce nu tin de noi.
Tocmai ce am citit o stire conform careia FRF-ul isi exercita puterea in mod ilegal. Pai cu asa conducere, cred ca mai am mult de asteptat…
Pana atunci, capul sus!
