Când ai făcut ultima dată ceva pentru prima oară?

EditorialStiri Dinamo

Scris de:

Astăzi. E la cald însă atât de rece și detașat.

Jocul de la Mioveni vine la nici 72 de ore după o seară în care am ridicat sus privirea la sfârșitul celor 96 de minute de joc și am spus : În sfârșit! A fost prima dată după multă vreme.
Astăzi, în nemernicia care mă caracterizează atunci când e cazul să fii obiectiv, sper să fie ultima dată când fac pentru prima oară următoarea afirmație:

“Nea Mircea, am pierdut meciul de la cabine, iar această înfrângere cred că e cazul să ți-o asumi!”

Astăzi sper că e pentru ultima dată când spun următoarele cuvinte:
“Da, Naum. Ai dreptate”

De unde am plecat…

Că în momentul în care am pășit pentru prima dată pe băncile școlii și am descoperit Abecedarul pe bancă cu 2 dropsuri peste, astăzi am simțit aceeași emoție când vorbind la telefon cu cel pe care l-am admirat din primul moment în care am purtat o conversație, colegul Ionuț, am auzit primul 11 cu care începem jocul de la Mioveni.
“Ioane e clar jucăm defensiv… Să sperăm că știe ce face Nea Mircea!”

Jocul începe și după nici 15 minute, în care nu am văzut careul advers pentru că abia țineam de minge și abia treceam de mijlocul terenului, încep să îmi umble în creier fel și fel de întrebări.
Cu doar câteva ore înainte, urmărisem în reluare câteva povești despre un Dinamo demult apus.

Antrenamente în pădure la Săftica, circuite puse la punct în jurul celor două terenuri de antrenament, refuzuri de transfer la Deportivo la Coruna sau Fenerbahce Istanbul. Loc de parcare luat cu un Alfa Romeo celui cu nume de Corp Diplomatic, și caseta cu BUG Mafia aruncată în speranța culturalizării.

Doamne ce vremuri, “Piticule”. Doamne ce jucători ai lăsat în spate la debutul din 86. Doamne ce colegi ai avut! Alunecări pe terenuri de zgură și julituri pe coapse, coate. Toate astea pentru Dinamo!!!! Că așa era Cătălin! Însemna mai mult decât un jucător de fotbal.

M-am trezit din vis fix în minutul 45. Nu văzusem nimic. Absolut Nimic. 45 de minute rușinoase de-a dreptul.
Răbdare mai am și am avut și după pauză. În afară de 10-15 minute în care ai pus presiune și ai reușit să și marchezi din penalty poți doar să remarci că 90 de minute te-ai aparat mai exact. Dar ca și mine, și jucătorii lui Dinamo au decis să facă, sper eu pentru ultima dată, ceva pentru prima oară. Să ia două goluri în 3 minute și să piardă chiar și 1 punct de aur după aspectul jocului.

De ce Nea Mircea?

Nu am de gând să fac vreun caz din ceea ce urmează să spun. Este o simplă opinie care după părerea mea trebuie doar înțeleasă nu și acceptată.

Când Dinamo București ajunge să joace defensiv cu Mioveni, și nu din lipsa de jucători cu pentru că așa a decis antrenorul, mie personal îmi da cu virgulă. Pentru prima dată, mă întreb Nea Mircea oare mai putem cum o făceam altă dată?

Nea Mircea, Oneată a zis că se schimbă și el. Da-i te rog numărul 4, și bagă-l măcar pe tunel. NU ai voie. Și acum îmi strig disperarea: NU ai voieeee să joci așa! Eșți DINAMOOO!! De ce, Nea Mircea?!

Îl scoatem principal vinovat pe Iliev. Da. Este a doua etapă la rând când iese haotic. Aici sunt de acord. Dar de ce s-a ajuns la situația asta. Oare doar pe Grigore îl aveam pe bancă? Oare nu am văzut că al nostru idol din etapa trecută în minutul 60 a terminat benzina?

De ce trebuie să ținem în teren un grec haotic care stă la 7 metri de adversar?
Știu. Sunt întrebări fără răspuns. Pentru că suntem doar suporteri.

Însă am ajuns la capătul răbdării.
Și când răbdarea ne e greu pusă la încercare mai clacăm și noi. Pentru că altfel probabil am fi avut doar 3 minute de prelungire. Asta nu scuză cu nimic, comportamentul neadecvat mai ales pentru o echipă ce abia reușește să își plătească salariile, d’apăi și amenzile.

 

Da, Naum. Acele minute de prelungire cauzate de niște scandări inutile, ne-au scos din buzunar cel puțin 1 punct. Și nu doar ele…

Ce altceva mai putem face pentru prima dată sperând că e ultima oară…

Să auzim de bine!
Să auzim de Doar Dinamo București!

loading...

Lasă un răspuns