Dupa esecul din sezonul trecut imi pierdusem bucuria de a ma uita la meciurile din LIGA 1. Urmaream exclusiv ceea ce se intampla la echipa noastra, dar in rest, foarte putine meciuri din Romania.
Ratarea calificarii in play-off-ul editiei trecute, jocul bezmetic din anul 2018, imi rapisera placerea de a ma uita la meciurile din campionatul nostru. Nu imi aduc aminte sa fi urmarit o partida cap- coada din play-off-ul editiei trecute, cum nu tin minte sa fi vazut mai mult de doua meciuri disputate de alte echipe decat de echipa noastra in cursul anului 2018. In general, lasam televizorul deschis la meci, dar eram concentrat pe alte lucruri, mai putin pe a urmari partida. Simteam ca nu mai este o competitie a noastra, ci doar ca suntem si noi acolo, ca sa contam la numar.
Lucrurile s-au schimbat radical din startul acestui an. Reconstructia facuta de Rednic, speranta intr-un Dinamo care merge pe drumul cel bun, acel gand sacaitor ce imi spune HAI CA SE POATE, m-au facut ca in acest an sa urmaresc cu atentie marea majoritate a partidelor din Liga 1. Am acel sentiment ca Dinamo se poate bate cu oricine si poate invinge pe oricine. Stiu este doar un sentiment care nu are legatura cu logica, dar noi oamenii suntem sentimentali, nicicum logici.
Sunt constient ca nu este un drum usor, ca adevarata miza este formarea unei echipe pentru urmatorul sezon, ca avem nevoie de calm, intelegere si rabdare. Dar simt ca Dinamo va redeveni ceea ce a fost, ca directia este una buna.
Esre bine sa regasesti bucuria de a te uita la fotbal, este bine sa regasesti sentimentul ca incepi sa contezi cu adevarat.
Diseara ne vedem pe stadion
HAI DINAMO!.
