Bounceback este un termen în limba engleză care se referă la capacitatea cuiva să treacă peste momentele grele.
Această caracteristică i-a lipsit de mult prea mulți ani lui Dinamo, lucru ce s-a observat in contra-performanțele noastre din ultimele sezoane. Unul dintre cele mai bune exemple ale faptului că nu reuşeam să trecem peste momentele grele este seria de meciuri din playout-ul ediției trecute, serie începută tocmai la Sibiu, împotriva lui Hermannstadt. La acel moment, sufeream o înfrângere usturătoare, care venea însă totuşi după o perioadă bună în care legasem 2 victorii acasă. Îmi amintesc drumul spre Bucureşti de la Sibiu după încă o umilință, supărat, dar cu speranța că a fost un accident şi că băieții vor trece uşor peste acel moment. Din nefericire, nu a fost aşa, însă astrele s-au aliniat în favoarea noastră şi restul e istorie.
După meciul cu FCSB, în care am fost readuşi cu picioarele pe pământ şi care a prelungit o mini serie de meciuri fără victorie, se simțea parcă o tensiune în rândul suporterilor dinamovişti. Unii începuseră să dea in jucători, alții în Kopic sau în ținta deja ,,clasică” a multora, Andrei Nicolescu. Luând toate cele spuse în considerare, rezultatul de la Sibiu a fost şi este cred eu unul dintre cele mai importante momente ale acestui sezon.
Big teams bounceback. Dacă anul trecut veneam la Sibiu si am fost victime sigure, anul ăsta i-am surclasat din toate punctele de vedere. Ce-i drept şi ei veneau după o perioadă proastă, însă nu le-aş lua din merite staffului si jucătorilor. Nu foarte multe echipe câştigă în deplasare în fața echipei antrenate de Măldărăşanu, spre exemplu ,,echipa din cartierul Berceni”, cum a descris-o Ştefan Ştiucă la meciul de duminica trecută.
Am început puțin ezitant partida, cu mici greșeli la construcție, însă cu timpul baieții și-au luat reperele şi au reuşit să-şi impună jocul, în ciuda unui arbitraj ,,golănesc”. Fiecare decizie 50/50 mergea în favoarea gazdelor, ba chiar mai mult, dacă nu aveam VAR, am fi fost privați de un penalty cât se poate de clar. În repriza secundă, Dinamo a făcut EXACT CE TREBUIE. A ținut de minge, ,,a plictisit” spectatorii cu un joc de pase constant, acest lucru având un efect negativ asupra lui gazdelor deja la pământ din punct de vedere psihic. Dinamo a ieşit la joc, Dinamo a controlat ostilitățile, iar într-un final a fost răsplătită cu un al doilea gol marcat de Kennedy Boateng.
Cât despre jucători, Golubovic mi s-a părut sigur de data aceasta, deşi avea o marjă destul de mare de eroare când venea vorba de centrări, considerând numărul mare de cornere pe care l-au avut gazdele. Sivis si Opruț mi s-au părut siguri. Este de apreciat modul în care pe majoritatea atacurilor, unul dintre ei, sau in unele cazuri, amândoi, urcă si ajută faza ofensivă, penalty-ul obținut de Cîrjan venit din pasa fundașului nostru dreapta francez. Homawoo cu Boateng au fost extrem de siguri, cu un plus desigur la Kennedy datorită acelei acțiuni individuale din minutele de final.
La mijloc baieții și-au revenit după meciul prost împotriva FCSB. Cîrjan a făcut încă o dată un meci mare, obținând un penalty şi oferind un assist. Gnahore a fost imperial ca de fiecare dată, cel mai bun număr 6 din Superliga la momentul actual fără niciun dubiu. Olsen mi s-a părut puțin ezitant la ultima pasă în prima repriză, însă in partea a doua acesta şi-a ridicat nivelul. Selmani a fost încă o dată esențial pentru Dinamo. Pe lângă penalty-ul tranformat impecabil, efortul pe care acesta îl depune constant pune o enormă presiune pe apărătorii adverşi, aceștia nemaiavând timp de gândire. Hakim a fost cam stins, cred totuși că poziția lui cea mai bună este pe dreapta, acolo unde a dat un randament bun în startul acestui sezon şi în anumite momente ale ediției trecute. Milanov a fost decent cât a jucat, iar Bani mi s-a părut timorat și parcă puțin neadaptat la intensitatea meciului.
Per total, este o victorie mare, o victorie muncită, meritată, în fața unei peluze dinamoviste pline şi gălăgioase ca de fiecare dată. Nu aş putea să închei acest articol fără să îi adresez toate aprecierile și mulțumirile domnului Petre. Nu l-am prins jucând, însă atitudinea sa înainte, dar mai ales după eliminarea lui Kopic, este cel mai bun exemplu pentru cum ar trebui să arate şi să se comporte un om din stafful cele mai mari echipe din România. Dinamo avea nevoie de Florentin Petre.
