Desi putem afirma ca Dinamo a avut un start bun de sezon, jocul nostru nu a fost perfect. N-am putut sa nu remarc contrastul intre jocul pe care il prestam in prima repriza, si cel din repriza a doua. Daca in prima parte a jocului jucam bine, legam pase, ne creem ocazii, marcam de 2 ori (exceptand meciul cu CFR Cluj), repriza secunda o incepem cu primirea unul gol.
Astra Giurgiu – Dinamo 1-4. Dinamo conducea cu 2-0 la pauza. Dupa revenirea de la cabine si fluierul ce indica reluarea jocului, dupa doar doua minute, mai precis in 47:30, apararea lui Dinamo greseste si Astra obtine penalty. 1-2.
Dinamo – Poli Timisoara 2-1. Echipele revin pe teren, reincepe meciul. Scorul? 2-0. Nu pentru mult timp insa, pentru ca in 47:24, Timisoara reduce din diferenta dupa golul lui Scutaru.
FC Voluntari – Dinamo 1-2. Scenariul este identic. Dinamo intra la cabine cu un avantaj de 2 goluri. Incepe repriza a doua si BOOM, primim gol. Si ghiciti ce: in acelasi minut 47.
Nu stiu ce se intampla cu echipa noastra la pauza, nu stiu ce le zice Ando, sau ce nu le zice (desi poate ar trebui), dar e ingrijorator. Daca primele 45 minute traiesc linistita, cand vine pauza apare frica. Ma gandesc cu groaza la minutul 47 si ma rog sa trecem cu bine de el. Atat, 60 de secunde. Nu trebuie decat sa tinem mingea la noi, sa nu mai gresim.
Si mai ingrijorator este ca exceptand meciul cu Astra, unde am depasit momentul si ne-am continuat jocul bun, ba chiar am mai marcat de doua ori, in celelalte doua meciuri parca nu am mai existat pe teren. Si culmea, jucam acasa, pe stadionul nostru, in fata propriilor suporteri, unde se presupune ca trebuie sa fie o misiune usoara, in fata unor echipe accesibile.
Ce urmeaza? Tare sunt curioasa privind meciul de luni, va ramane blestemul lui 47 asupra noastra sau vom reusi sa il alungam?
