Fanii dinamoviști erau convinși că transferul lui Marius Ștefănescu va fi doar o formalitate, dar realitatea s-a dovedit mai complicată.
Deși Gigi Becali a anunțat după înfrângerea din Macedonia de Nord că renunță la Ștefănescu pentru suma de 300.000 de euro, iar Dinamo a acceptat condițiile, există un obstacol clar: clubul trebuie să ajungă și la o înțelegere cu jucătorul.
Premisele păreau excelente, au existat chiar informații că părțile au bătut palma, însă situația este blocată și, în acest moment, nu avem un deznodământ pozitiv. Astfel, printre suporteri s-au conturat două tabere.
„Nu vrea, Dinamo să renunțe”:
Aceasta este teoria conform căreia, dacă jucătorul nu a acceptat imediat oferta, atunci nu își dorește cu adevărat să joace pentru Dinamo, deci negocierile ar trebui încheiate. Nu împărtășesc această abordare radicală – până la urmă, negocierile sunt normale și trebuie să existe un echilibru care să mulțumească ambele părți.
„Dinamo să ofere cât vrea jucătorul”:
Unii cred că, dacă povestea a ajuns publică și clubul a intrat în acest joc, atunci Dinamo ar trebui să îi ofere lui Ștefănescu suma dorită, doar ca să semneze. Nici această perspectivă nu este sănătoasă: nu poți destabiliza bugetul de salarii doar pentru un transfer. Echipa are 25 de jucători, Ștefănescu este valoros, dar nu este singurul, iar Dinamo nu dispune de resurse nelimitate. Sunt și alte poziții ce trebuie întărite.
Adevărul e la mijloc. Dinamo nu trebuie să renunțe atât de ușor, mai ales că diferențele dintre cerințele jucătorului și oferta clubului nu par uriașe. Există loc de negociere. Nu trebuie să-l pierdem doar fiindcă nu a spus „da” din prima, dar nici să cedăm complet. Dacă am face asta la fiecare transfer, clubul ar intra în colaps.
Trebuie găsit acel punct de echilibru, poate o ofertă puțin mai bună din partea clubului, iar Ștefănescu să vină cu dorința de a demonstra rivalilor că au greșit renunțând la el. Dacă am așteptat două zile, mai putem aștepta. Important este ca finalul să fie cel pe care îl așteaptă toți suporterii: „Oficial, bine ai venit!”
