Bine ai revenit acasa dar „du-te tare”

Vali Lazăr revine printre noi. A scăpat de chemările imamului la rugăciune, revine acasă, e din nou „câine”.
Nu știam dacă să râd sau să plâng când am citit știrea cu revenirea lui Lazăr, Intial am crezut că este o glumă, dar calendarul se încăpățâna să îmi arate că nu este 1 aprilie ci 20 iulie.

Vali Lazăr își dorea cu disperare acest contract. La plecarea din România era atât de fericit încât puteam să jur că la Dinamo săracul băiat a fost în purgatoriu și mulțumea zeilor pentru izbăvire. Nu l-a interesat o clipă că Dinamo s-a reformat de la venirea lui Contra, că sunt alte perspective, avea azimutul ațintit pe sacu cu dolari promis de arabi.

Vali Lazăr revine acasă, mulți or să spună „bine ai veni câine” uitând că băiatul nu știa cum să mai scape de noi. Nu aș vrea să vorbesc despre calitățile sau lipsa calităților lui fotbalistice, aici avem un antrenor care știe dacă are nevoie de el sau nu și acest lucru îl vom vedea după numărul de minute jucate de Vali Lazăr. Îmi este foarte clar însă că Dinamo nu înseamnă decât o haltă pentru Vali Lazăr, o haltă către alte zări și nici măcar o haltă unde mai dorește să poposească.

Vali Lazăr a fost împrumutat la arabi. L-au văzut, l-au testat și evaluat șase luni. Au decis; jucătorul nu merită 200.000 .

Bine ai revenit acasă Lazare, dar du-te tareeeee.