Dinamo a avut un tur de forță înainte de play-out, au fost meciuri în care s-a recuperat distanța foarte mare ce ne despărțea de locurile de baraj, apoi au apărut semnele unei uzuri premature.
Startul meciurilor din play-out a găsit Dinamo în postura unei echipe a carei energie mentală se apropie vertiginos de final. Nu am avut energie să luptăm la Sibiu, am dat semne de „teamă mentală” în a doua repriză e meciului contra celor de la Ploiești.
Dincolo de frustrarea generată de modul în care am fost egalați în ultimul meci, de faptul că a fost viciere de rezultat, rămânem cu imaginea unei reprize secunde în care Dinamo s-a blocat mental și nu a mai putut juca fotbal. Au preferat să aștepte și să spere că golul înscris de Moura este suficient.
În timpul meciului și imediat după finalul celor 90 de minute am crezut că problema elevilor lui Kopic a fost una de potență fizică. Cifrele primite ulterior, au demontat aceasta teorie, efortul depus de echipă în repriza secundă , numărul de km alergați, a fost mai mare decât media pe care o avea Dinamo în reprizele secunde. Analiza ulterioară a demonstrat practic că am avut un minus de energie mental nicicum fizic.
Cum facem să ne reîncarcăm din punct de vedere mental? Poate jucătorii ar trebui să realizeze că drumul este câteodată mai frumos decât țărmul, că fotbalul ar trebui să ne aducă bucurie și nu încrâncenare. Poate ar trebui să găsească curajul și dorința de a fi mai buni decât adversarul și să nu lase teama de rezultat să îi blocheze.
Sunt convins că toți jucătorii lui Dinamo au început fotbalul cu visul de a fi aclamați , adulați și că așteaptă ca acest lucru să se întâmple.
Suntem gata să vă aplaudăm, să cântăm și să ne bucurăm alaturi de voi, dar jucați fotbal fară frică, regăsiți energia aia care să vă ducă spre poarta adversă nu spre propria poartă.
HAI DINAMO!
