Mesaj scris de Adrian Bolocan
Să fii suporter al lui Dinamo în acest început de an se simte mai bine decât oricând, dacă ne raportăm la ultimii ani. Optimismul e la cote înalte, din motive bine întemeiate: Dinamo joacă fotbal, obține puncte valoroase iar astfel Liga 2 nu mai este o certitudine.
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de începutul de sezon, oricât de mult ne-am dori ca el să dispară din amintirile suporterului de rând. A fost un început dificil și au fost necesare transferuri serioase atât în rândul lotului de jucători cât mai ales în ceea ce privește staff-ul tehnic.
Schimbările par a fi de bun augur, dacă privim clasamentul raportându-ne la forma din ultimele 5 sau chiar 10 etape. Atitudinea suporterilor, cel puțin a celor din Social Media, a fost – la rândul său – ca un „montagne russe”.
Băieții ăștia – cel puțin unii dintre ei – au pus umărul serios la promovarea în Liga 1. De asemenea, tot ei au obținut puncte importante în ultimele etape, așa că merită scuzați în zilele proaste. Să nu uităm să fim suporteri și la vreme grea! Cu toate acestea, la egal sau la înfrângere, mi-e groază să verific rețelele de socializare, din cauza valului de toxicitate și ură din secțiunea de comentarii.
Pur și simplu nu îmi vine să cred că citesc comentariile unora care – cel puțin din cele spuse de ei – sunt dinamoviști. Nici măcar rivalii nu sunt atât de toxici la adresa jucătorilor noștri. În schimb, aruncăm cu ură gratuită la fiecare ratare, ceea ce nu ar trebui să fie o practică în rândul suporterilor noștri. Efectiv ura față de proprii jucători nu se regăsește în definiția termenului de suporter, termen al cărui înțeles este următorul: „simpatizant al unui sportiv sau al unei echipe sportive”.
Goncalo Gregorio a fost foarte hulit în acest an iar unii dintre suporteri se ofereau să îl ducă gratuit în Portugalia, în iarnă, atunci când apăruse zvonul că ar fi fost dorit de către una dintre echipele de pe a doua scenă a fotbalului care l-a dat pe Ronaldo. Fără el, probabil că nu am fi luat cele 6 puncte cu Sibiu sau UTA. Să nu uităm nici de golul marcat cu Voluntari, la final de 2023. Golurile sale au adus nu mai puțin de 9 puncte clubului pe care îl iubim atât de mult, iar pentru această realizare merită cel puțin respectat.
După ratările de la Iași, Hakim Abdallah a fost pus la zid de către marea majoritate a suporterilor. Cu toate acestea, poate că ar trebui să privim efortul pe care îl depune în ultimele meciuri, fiind tot mai important pentru clubul nostru. Sigur, nu este cel mai bun atacant din punct de vede al finalizării, însă munca sa nu poate fi contestată. De altfel, cum ar fi arătat Dinamo fără un Abdallah aflat într-o continuă creștere a formei?
Iar lista ar putea continua la nesfârșit. Nu pot decât să mă bucur la fiecare gol al acestor băieți huliți. Sper doar ca și Selmani să dea o palmă tuturor celor care astăzi îl fac împiedicat. Nu există satisfacție mai mare, pentru mine, decât să îi văd pe băieți cum se auto-depășesc, pentru ca mai apoi să aducă puncte echipei Dinamo!
Cert este un lucru: băieții aceștia merită mai multă susținere, chiar și atunci când dau cu stângul în dreptul. Să nu mai fim atât de toxici în vremuri grele și să dovedim că nu suntem doar o parte din mulțime, ci suntem diferiți!
Hai Dinamo!
