Nu de puține ori întâlnim în jurul nostru persoane care, indiferent de subiect sau situație, doresc să aibă întotdeauna dreptate în ceea ce spun.
Să fie oare un obstacol în calea autoeducației? Se prea poate. Dacă prin autosuficiență ne limităm și ne descurajăm cu siguranța inhibăm, fără să vrem, autoeducația.
Am vrut să scriu imediat după meci poate câteva cuvinte de încurajare, de critică constructivă pentru jucători, de reproș la propria-mi persoană. Da! Sunt dezamăgit de mine că nu am putut să fiu alături de copii aceștia pe stadion. Din păcate nu întotdeauna putem face sacrificii. Să fiu acolo la prima înfrângere, să strig tare către Deniz: “Capul sus, copile!”, să îmi pierd vocea strigând la Deian că poate mai mult sau la Ahmed să fie mai calm!
Poate am trăit și noi înaintea jocului de aseară, la fel ca și ei, un sentiment de autosuficiență, de automulțumire că după 4 etape aveam 6 puncte. Cine, Doamne iartă-mă speră la mai mult? De câte ori nu am fost puși în față unei situații asemănătoare în care am spus în interiorul nostru: “Lasă, că e bine și așa?”
Munca acestor copii, și când spun copii mă refer doar la copii, e muncă unei generații. Starea de renunțare după a doua înfrângere consecutivă e aproape. Ce mi-a fost dat să văd prin comentarii, e de Doamne ferește. Ne strângem bocceluța și plecăm?
Dinamo a ajuns aici datorită nouă! Datorită mie, ție, cel care ai suportat cititul până la aceste rânduri, datorită celui ce strânge din dinți la mii de km depărtare când vede că Ahmed se precipită, când vede că Deian e autosuficient și vrea cu orice preț să pară șeful pe când el nu este. Apropo, Deian: Pumnul ăla strâns arătat lui Amzar, poate ar cântări mai mult dacă ar fi o transformat într-o mâna peste umăr și cu o voce mai apăsată să îi explici ce a greșit.
Oricum am privi jocul de aseară, nu știu dacă putem extrage ceva bun. Poate e cea mai slabă partidă făcută de ai noștri în acest sezon. Că avem nevoie de întăriri, nu e nimic nou. Că FIFA a vrut să dea un exemplu prin punerea în stand-by cu decizia aproape 2 luni, de asemenea nu e nimic nou.
Că LPF și FRF poate ne-ar vrea șomeri, iar nu e nimic nou.
În schimb, nou, putem fi noi!
Prin tot mai multe înscrieri în program.
Prin tot mai multe bilete cumpărate.
Și dacă nu prin toate astea, măcar printr-o vorba bună aruncată chiar și la înfrângere!
Să auzim de bine!
Să auzim de Doar Dinamo București!
