Mult timp presa si oamenii de fotbal au catalogat ultrasii drept ” golani”. Lectia deschisa oferita de cei inscrisi in programul DDB a demontat aceasta imagine fabricata in laboratoarele media si le-a dat o palma morala celor care judecau superficial.
Majoritatea conducatorilor din fotbalul romanesc au zambit cinic atunci cand programul DDB a inceput sa dea primele semnale. Pozau in cunoascatori sau oracole de Balcesti, dar uitau ca mult timp, alesii lor erau din cei care se exprimau cu ” sa va traiasca familia” sau inlocuiau englezescul milk cu neaosul „muumuu”. Ne priveau de sus, cu aere de superioritate, li se parea firesc sa uitam ca, in fond, nu erau decat niste baieti care au dat cu sutul in minge sau au stat pe langa cei care dau cu sutul in minge.
Lectia oferita de programul DDB a fost in primul rand despre dragoste neconditionata. Dinamovistii si-au facut card, au facut donatii si-au pus la dispozitie obiectele personale, fara sa astepte nimic in schimb. Conducatorii din fotbal , in special cei din garda veche ,ne-au adus argumente despre cum nu o sa reusim in demersurile noastre, apoi oarecum jenati de realitate, au inceput sa se alature.
Este de asemnea o lectie despre management eficient. Tot ceea ce si-a propus programul DDB pana in acest moment, a devenit realitate, cu mult inainte de termenul fixat. Nu s-au facut promisiuni care nu au putut fi onorate, iar transparenta oferita de programul DDB este unica in Romania.
Oamenii de presa si conducatorii de fotbal asteptau sa gresim, apoi sa ne lipeasca eticheta veche de ” golani”, probabil inca mai asteapta un pas gresit, dar le putem spune ca „au imbatranit golanii” si le-au tinut curs deschis despre iubire neconditionata si management eficient.
M-as bucuara ca pe viitor, „somitatile” care ne vorbesc din spatele camerelor de luat vederi sa realizeze ca niste „golani” i-au invatat ca : „In viata asta mai avem ceva de facut” inseamna iubire neconditionata si promisiuni onorate.
Doar Dinamo Bucuresti!
