Nu citez. Am surprins doar esența. Este un răspuns al maestrului Radu Paraschivescu într-un podcast la întrebarea simplă “cum a fost regimul Ceaușescu”.
“Cea mai urata zi de azi, mult peste cea mai frumoasa zi de atunci”…
Este frig la București. Pe aproape jumătate de țară iarna și-a intrat în drepturi și episoadele de acum obișnuite de ger, viscol, nămeți așternuți cât sa țină până dincolo de “Lăsata Secului” și-au făcut apariția.
În ultima mea intervenție la Radio Dinamo 1948, mulțumeam jucătorilor ce au făcut posibilă promovarea în primul eșalon fotbalistic din România. Așa am considerat ca este demn, ca este onorabil pentru un suporter care nu uita de unde a plecat, pe unde a umblat și mai ales ce sacrificii a făcut alături de acei jucători.
În amalgamul de sentimente care ma încearcă vizavi de Dinamo, nu doar pe mine dați-mi voie să cred, am ales să așez pe hârtia virtuală câteva cuvinte. O dată cu dispariția bătătorului de covoare din spatele blocului, de porțile încropite din 2 ghiozdane după ultima oră de vineri, “de Citire” pe cimentul de lângă terenul de bitumen de handbal (știu pt cei mai tineri vorbesc limbi străine) sau cel de zgură destinat fotbalului unde erau cei mai mari de clase gimnaziale, a dispărut și bună bucată din bazinul de selecție a viitorilor sportivi, în speță fotbaliști.
Acolo îi găseai pe cei pe care voiai să îi duci mai departe la centre de copii și juniori, la academii (e mult spus pentru ca nu aveam așa ceva până mai acum vreo 10-15 ani) și pe care după ani de muncă îi transformai în idoli. N-aveam whatsapp. N-aveam telefoane cu touch. Eram primitivi, insa ai dracu de sănătoși in gândire și cu plăcerea, orgoliul de a fii cel mai bun întotdeauna la purtător.
Doi da, doi ba!
Dinamo caută soluții. Înainte de plecarea în cantonament auzeam de lista “neagră” a lui Mister. Ei, hai! E lista lui Burcă. Hai să o lăsăm pe asta cu lista lui Mister, pentru ca săracul nu a avut timp nici măcar să îi vadă pe ăștia dacă se leagă corect la șireturi. Ieri au fost confirmate împrumuturile a doi tineri care în viziunea managerială pot aduce câștiguri pe viitor. Ceilalți doi încă nu au acceptat rezilierea propusa, sau cel puțin nu avem date oficiale în acest sens. Cred ca nu și-au instalat whatsapp-ul fie vorba între noi.
Mai țineți minte meciul cu Dumbrăvița de la Giurgiu? Mai tineti minte meciul cu CSA de pe NA din returul sezonului trecut de playoff? Am dat doar 2 exemple in care cei ce își vor rupe picioarele la Tunari pentru ca altă soluție nu a avut managementul lui Dinamo, nu ca nu i-ar fi vrut altcineva, aveau parte de standing ovation în tricoul lui Dinamo. Cine să îți răspundă la telefon când suni din Mexic? Poate doar vreun locotenent al lui Pablo dacă mă trăia.
Astăzi, “mult succes”…
Subiectivismul nu își are loc într-un articol de presă. Fie ea chiar și de casă, de nișă. O să fiu acuzat ca sunt părtinitor. Cu AI MEI întotdeauna voi fi! AI MEI ăia care m-au adus unde sunt și mai ales AL MEU al cărui tricou greu și îmbibat cu sudoarea unei PROMOVĂRI nesperate tronează lângă altul pe care l-am cumpărat cu ochii închiși însă care m-a făcut Să CRED!
Undeva acolo, e banderola. Cea sfântă! Purtată cu atâta mândrie și orgoliu. Pentru ca a putut, a vrut, a reușit! Voi fi întotdeauna părtinitor cu AL MEU, cu AI MEI când știu ce pretenții am să îi văd mari dar nu le-am oferit nimic. In schimb EL, Ei mi-au oferit totul. Atât cât înseamnă pentru ei totul acum.
Dacă aș fi făcut tot ce ar fi depins de mine și acești copii ar fi rămas în stadiul în care sunt acum, le-aș fi urat un simplu succes. Însă nu o fac. Le urez mai mult de atât. Le urez să se uite în oglindă și cândva să își zâmbească.
Nu în ultimul rând, Căpitane ai ales cu mintea și nu cu inima. Dinamo abia acum a descoperit atelierele de coeziune. Înainte Mental Coaching-ul nu te făcea fotbalist. Acum Da! Ce crudă e viața de fotbalist profesionist… Dar ce frumos va fi!
Oricând, oriunde și cu oricine,
HAI DINAMO!!!
