Într-o lume și în vremuri în care visurile devin realitate mai rar decât eclipsele solare, fanii echipei Dinamo București au motive să privească cerul cu speranță.
Nu pentru că așteaptă vreo minune cerească, ci pentru că, în sfârșit, stadionul mult visat începe să prindă contur – nu în nori, ci pe pământ ferm, acolo unde pasiunea pentru fotbal se simte cel mai bine.
După ani de așteptări și promisiuni care s-au evaporat mai repede decât apa pe asfaltul fierbinte de vară, finanțarea pentru noua arenă multifuncțională a fost aprobată.
În inima Bucureștiului, un colos se pregătește să renască din propria cenușă. Este vorba despre stadionul Dinamo, o arenă care nu doar că va fi reconstruită, dar va deveni un simbol al modernității și al inovației în sportul românesc.
Cu o valoare deloc de neglijat, de ordinul sutelor de milioane de euro, proiectul pare să fie mai solid decât apărarea echipei într-un meci bun. Acest proiect va fi mai mult decât o simplă construcție; este o investiție în viitorul și istoria unui club legendar. Și, dacă totul merge conform planului – ceea ce, în România, este la fel de probabil ca și un unicorn să câștige derby-ul – fotbaliștii ar putea păși pe gazonul nou în aproximativ 3 ani. Asta dacă nu se întâmplă să fie an bisect sau să apară vreo cometă care să schimbe calendarul.
Pașii următori sunt clari ca lumina zilei: preluarea dosarului de către C.N.I., licitații, oferte, contestații (pentru că ce ar fi o licitație fără contestații?), semnări de contracte și, în cele din urmă, demolarea vechiului stadion, urmat de realizarea propriu-zisă a noii arene. Demolarea legendarului stadion va fi un moment emoționant, probabil acompaniat de lacrimi și șampanie – lacrimi pentru amintirile legat de acesta și șampanie pentru constructori.
Președintele C.S. Dinamo, Ionuț Popa, și echipa sa au făcut lobby pentru stadion ca niște campioni. Acum, mingea este în terenul C.N.I., unde sperăm că nu vor apărea bariere birocratice mai înalte decât recordul mondial la săritura în înălțime.
În timp ce construcția stadionului reprezintă o investiție destul de însemnată a Statului Român, în special prin impactul asupra societății în general și asupra bucurestenilor în mod punctual, care nu este deloc unul de neglijat, este esențial să ne amintim că drumul de la vis la realitate este pavat cu etape birocratice și fonduri guvernamentale care uneori se mișcă mai încet decât traficul în București într-o zi ploioasă.
Așa cum a declarat însuși președintele Ionut Popa, mai sunt multi pași până vom păși pe stadionul (mult) visat.
Construcția stadionului reprezintă o investitie a statului roman și, ca orice investiție, realizarea ei necesită parcurgerea unor etape: inițializare, implementare, realizare, finalizare și punere în funcțiune. Momentan am trecut din etapa de inițializare în cea de implementare. Fiind o investiție multianuală, ce se realizează pe parcursul a 3 ani, va fi imperios necesar ca statul, prin Guvernul său, să aloce anual o sumă necesară realizării investiției, în decursul anului respectiv. Deocamdată, Guvernul a aprobat indicatorii tehnico-economici ai acesteia. Dar asta nu înseamnă că a aprobat și alocarea fondurilor necesare. La noi, aprobarea indicatorilor e ca și cum ai pune un semn de carte într-o carte pe care nu o deschizi niciodată. Să vedem când vin banii! Derulându se pe o perioadă de 3 ani, este foarte posibil să apară sincope în alocarea fondurilor. Motivele pot fi diverse, plecând de la lipsa efectivă a acestora sau insufieciența lor, mergând până la prioritizarea investițiilor Statului, în funcție de fondurile avute la dispoziție.
În concluzie, să fim optimiști, dar să ne păstrăm bucuria în frâu. Să urmărim cu atenție cum se derulează investiția și să sperăm că fondurile necesare vor fi alocate la timp. Experiența ne-a învățat că, în România, finalizarea unui proiect poate dura mai mult decât cariera unui fotbalist. Dar, cu un pic de noroc și multă răbdare, stadionul Dinamo va fi gata înainte ca fanii să înceapă să se întrebe dacă nu cumva au visat totul.
Și ce ne rămâne nouă, suporterilor și observatorilor din umbră? Ne rămâne să urmărim cu sufletul la gură fiecare pas al acestei călătorii, să ne bucurăm de progresele realizate și să râdem cu amărăciune de obstacolele întâlnite pe drum. Dar, în ciuda tuturor greutăților, sa sperăm că, în cele din urmă, vom păși pe noul stadion cu inimile pline de bucurie și emoție.
Așadar, dragi cititori, pregătiți-vă scaunele și popcornul, căci acesta va fi un spectacol pe cinste, cu multe răsturnări de situație și momente de suspans.
Închei acest articol cu un zâmbet pe buze, fără intenția de a fi lăsat impresia că nu mă bucur alături fanii dinamoviști, dar cu promisiunea că toată suflarea dinamovistă va fi alături de echipă în fiecare pas al acestei călătorii, indiferent de obstacolele întâlnite.
Cum ar spune un fan înfocat al echipei: „Dinamo până la moarte, chiar și în fața birocrației!”
