AcasăEditorialApogeul unui Dinamo total?

Apogeul unui Dinamo total?

Fără voce, dar cu rânduri alese în cele ce urmează, încep printr-o cenușă cernută de undeva de sus. Ai avut dreptate, Ovidiu!

Fără voce, dar cu rânduri alese în cele ce urmează, încep printr-o cenușă cernută de undeva de sus. Ai avut dreptate, Ovidiu!

Așa cum Pep nu știa nimic despre fotbal până să îl întâlnească pe Johann, nici eu nu am crezut vreodată în ultimii 10 ani că Dinamo poate avea identitate. Ceea ce s-a întâmplat aseară pe Arcul de Triumf, ți se datorează. Iar timpul, deși dușmanul nostru declarat în ultimii ani, l-ai făcut să ne devină aliat. Nu o să dedic ode, nu o să încep cu degetul mic de la picior cu dalta și ciocanul, însă inevitabil, după ce am văzut aseară, mă întreb: „Oare cum ar arăta Dinamo cu 3-4 jucători peste ceea ce ai șlefuit deja până acum?”

Joc de Liga 1. Atmosfera de marile stadioane ale Europei.

Dinamo venea după o victorie categorică la Dej, pe un teren greu, dar cu o peluză arhiplină în spate. Și cu siguranță mulți și printre cetățenii de baștină dejeni. Un joc convingător, cu multe plusuri în ceea ce privește jocul de pase, în ceea ce privește calitatea tehnică individuală afișată pe un gazon mai degrabă de județene decât de Liga 2. Am avut un prim duel cu o contracandidată directă ce se anunța greu, periculos de greu.

Poate prin firea-mi rezervată și analitică, mult prea neîncrezător. E o prima lecție în Mental Coaching pe care o împărtășesc cu voi: „Întotdeauna trebuie să tinzi către mai mult și către mai bun pentru a face mai mult să devii mai bun!”

Cu câteva minute înainte de start împărtășeam opinii cu ai mei colegi. Cu Maestrul, cu Sorin al meu zis și „ghinionul” 13, cu Iulică. Toți mergeam cu gândul departe. Nu e meci de 1X2. E meci de 1 sau 2. Mai acum vreo 2 săptămâni Iulică:

„Gheza ne scoate când ne arde buza mai tare!”

„La matinal, Dragoș vine cu printscreen: „Bam bam bam 3-0 și la bere!”

Înainte de meci le scriu băieților: „Echipa câștigătoare nu se schimbă! Hai Doamne ajută și da-i Doamne cojones lui Gheza să dea la poartă!” Apare Sorin și în stilul caracteristic: „3-0 batem azi!! Siiimt!”

Pompează adrenalina și jocul e gata de start!

Rusandu alături de căprioara de la margine ne ridică tensiunea în tribună. Costin după câteva brazde trase pe stânga, o face să explodeze. Două ocazii agonizante, monumentale, cu ricoseuri doar la gălățeni ne face să urlăm cât putem de tare pentru băieții noștri. Jocul curge extraordinar.

Dacă în primele 15 minute distanță dintre compartimentele noastre era destul de mare, ușor, ușor am apăsat pedala, am strâns rândurile și am început să jucăm un fotbal total. O calmitate specifică filozofiei lui Ovidiu Burcă, o țesătură de pase bine bătută. Intervenții sigure ale celor doi fundași centrali, urcări periculoase ale lateralilor și un joc de manual pentru un închizător, Gorka.

Deși pauza ne-a găsit în echilibru, dacă meciul s-ar fi terminat acolo nu aș fi fost supărat. Am jucat fotbal.

Repriza a doua, dezlegare la „pește-n halău!”

Am început al doilea mitan un pic cu frâna de mâna parcă nelasată până la fund. Însă min 67 vine cu descătușarea. TOTUL pleacă de la o deposedare de manual a lui Bani, pas în adâncime către Gheza și dă-i și fugi. Revăzând faza, mi-am adus aminte de comentariul lui Vlad Enăchescu la Copenhaga, în meciul de tristă amintire cu un „urs” la centru. „Haide Bratu, ia-l la fugă…”

Cu largul concurs al unui Sîrghi îmbătrânit și cu o ieșire total hazardată a lui Bozoancă, încălzim tabela. Avem 1-0 și simțim că se poate. La scurt timp după ce am deschis scorul, Ovidiu Burcă a reușit să mă castige. Schimbare Iulian Roșu, care nu a avut un joc tocmai reușit aseară, intră Borcea. Dinamo continuă să stea sus. Să facă pressing. Întotdeauna aveam 2 coechipieri în jurul balonului iar filozofia „fotbalului total” cu utilizarea spațiului și timpului de pas la maximum, a prins contur.

Dinamo a continuat să pună presiune pe adversar. A continuat să lege pase iar minutul izbăvitor a venit. Din nou punct de plecare Ahmed. Două picurele în margine, pas în centru către Gheza, deviere din prima la Dani, minge întoarsă la 11 m, șut pe centru și avem 2-0. Cum? Ce v-a lovit? Parcă se întrebau gălățenii.

Minutul 87 și nimic nu se mai poate întâmpla. Ei bine, ba da! Burcă schimbă din nou, și îi oferă un standing ovation lui Gheza după cel mai bun joc făcut de când a aterizat în Ștefan cel Mare.

Intră Țîră și parcă ne doream să reușească. În 6 minute Cătălin a avut mai multe ocazii decât în toate meciurile jucate. Și a și marcat! Încă o dovadă că fotbalul practicat de Dinamo aseară pe Arcul de Triumf a fost unul total.

Speranțe, nu de 2 lei bucata!

Scor de neprezentare pentru Oțelul care pierde din turație și ne simte respirația în ceafă. Am reușit să punem o presiune fantastică prin această victorie și meciul cu steaua (oricare ar fi ea), îl pregătim încrezători.

Dinamo a crescut de la meci la meci. A ajuns la o maturitate în joc demnă de o echipă de Liga 1. Dinamo joacă cel mai frumos fotbal din Liga 2 și nu merită atât pentru jucători, pentru antrenor cât și pentru suporterii minunați prezenți aseară pe stadion dar și în fața televizoarelor să mai „zacă” mult prin aceste coclauri secunde.

Bravo, băieți! Iartă-mă, Ovidiule!

Să auzim de bine!

Să auzim Doar de cei ce ne vor Binele!

loading...
Articole similare

RADIO DINAMO PATREON

- Advertisment -spot_img

SUNTEM PESTE TOT

82,000FaniÎmi place
15,100AbonațiAbonați-vă
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img

Cele mai populare