Dinamo este pe cale de a numi un nou antrenor principal. Venim dupa o perioada in care obiectivele au fost facute praf iar diferenta dintre promisiuni si realizari a fost uriasa.
” Am venit la Dinamo pentru suporteri”, „Am cel mai bun lot dupa fcsb”,” Daca nu iau campionatul voi pleca”. Asa sunau declaratiile lui Ioan Andone, nu cu mult timp in urma. Ne asigura „domn profesor”, ca suntem pe drumul cel bun si ca are totul sub control. Realitatea tinea sa il contrazica de fiecare data, aveam senzatia de multe ori ca Ioan Andone traieste intr-o realitate paralela.
Antrenorul isi asuma responsabilitatea, nu are rezultate, este demis. Este un circuit firesc pentru ca fotbalul este o continua selectie. Ceea ce este grav si trist in acelasi timp, este faptul ca antrenorul are o raspundere limitata. Datorita erorilor lui sufera suporterii, jucatorii si restul staffului.
Un antrenor cere putere deplina, dar atunci cand esueaza, toata lumea este blamata. In aceste conditii, pe viitor ar fi de preferat ca cei din conducere sa se implice mai mult in viata echipei si sa ia masuri atunci cand se impun, sa stabileasca scopuri intermediare si sa actioneze chiar peste capul antrenorului daca aceste obiective nu sunt atinse.
Andone il ataca in continuare pe Mutu. Dar nu se intreaba Ioan Andone niciodata la ordinul cui a cautat Adrian Mutu antrenor ? Afirma Ioan Andone ca Mutu nu s-a implicat in viata echipei, a uitat cand spunea ca nu are ce invata de la Mutu si cand isi ducea mana ostentativ la nas.
Sper ca acest razboi mediatic sa inceteze si nu ma pot abtine sa nu ma intreb de ce in interviul acordat de Ioan Andone pentru Radio Dinamo1948 cu trei zile inainte de inceperea campionatului, antrenorul ne spunea ca relatia cu Mutu este excelenta.
Sigur la esec toti au o parte din vina, dar atunci, merita cineva puterea deplina?
