„Anii au trecut, multe lucruri s-au schimbat…” Il auzeam pe Uefa in pauza meciului Dinamo-Otelul, undeva intr-o seara extrem de friguroasa prin toamna lui 2012. Incerca sa ne invete acel cantec, pentru a-l canta in repriza secunda. Dinamo era intr-o perioada tulbure, eram departe de primele locuri, dar fanii tineau steagul sus, simteam ca ne asteapta vremuri si mai grele, dar nu renuntam la lupta.
Continuare spune cam asa, pentru cei care nu sunt familiarizati cu acest cantec foarte frumos ..”dar noi am ramas la fel, n-am uitat niciunul de unde am plecat si am ramas echipei noastre fideli”. Minunat, nu? Recunosc ca am fost putin descumpanit in ultima perioada. Tribunele goale din Stefan cel Mare ma intristau efectiv, imi aduceau aminte de o perioada neplacuta din istoria noastra, o perioada nu atat de indepartata, dar de care incercam sa fugim. Cu totii ne dorim sa mergem pe calea victoriei avand ca punct terminus performanta. Vreau sa cred ca este dorinta tuturor. Insa tribunele goale sugereaza ca unii au renuntat la lupta sau ca prefera sa revina altcandva. Vreau totusi sa cred ca suntem pe traiectorie si nu ne-am abatut de la drumul nostru.
Ce s-a intamplat aseara mi-a adus un zambet larg pe fata si un sentiment de mandrie. Ceea ce s-a realizat aseara este cu adevarat fara egal, poate sunt cazuri similare prin istorie, dar nicidecum la aceeasi magnitudine. E precum un uppercut decisiv ce a pus la podea definitiv un adversar care nu se ridica la nivelul tau si acesta urmeaza sa fie numarat pentru ultima oara. Adversarul care alta data inspira respect, a fost inlocuit de o clona fara verticalitate si caracter, ce nu se ridica la niciun standard. Lovitura de geniu a fost aplicata.
Resimt un pic de tristete. Noi am ramas la fel, poate mai degraba s-au triat dintre noi cei care erau doar pentru „rezultate si trofee” , insa altii cu siguranta nu au ramas la fel. Duelurile de odinioara nu mai au loc, rivalii de alta data nu mai exista si nu ne duelam cu cineva pe masura. Suntem precum un campion mondial la categoria grea ce isi doreste un adversar pe masura si primeste tot timpul un sparring partner. Un campion realizeaza ca sansa progresului este conferita de o concurenta pe masura. Din pacate, cam aici s-a ajuns. Poate ei sau poate altii, dar asteptam si noi cu mare interes reintoarcerea rivalitatilor de alta data. Pana atunci, asteptam challengerii…
