Am spus ca avem nevoie de 7 jucatori, asa a sunat o parte a declaratiei lui Ioan Andone, la sfarsitul meciului cu slovenii de la Celjie.
Nu este o noutate, am tot discutat despre cifre,despre cei 2 potari si cei 5 jucatori de camp, despre utilitatea de a acoperi anumite posturi, sau despre ce am avea nevoie pentru a inregistra o crestere semificativa.
Ceea ce m-a nervat in discursul tehnicianului Dinamovist nu este faptul ca nu am realizat inca acele transferuri (personal am afirmat ca transferurile de calitate se pot face spre finalul perioadei de transferuri), m-a enervat modul in care ne-a transmis ca doi din cei trei jucatori adusi intra la capitolul ” posibil” si ” vom vedea”.
“Încă nu m-am decis, deci aţi văzut că l-am folosit pe două posturi diferite, voiam să-l văd şi fundaş pentru că postul lui e ori mijlocaş, ori fundaş stânga. La dreapta nu a jucat multe meciuri, deci nu e de fundaş dreapta, ceea ce căutăm noi. Din păcate s-a accidentat, de aia l-am şi schimbat. Ăsta a fost motivul schimbării, că altfel juca 90 de minute. O să vedem şi meciul următor ce facem cu Penedo. Va primi mai multe minute pentru că trebuie să ne edificăm”
Domnilor nu aveam pretentia sa aducecti ACUM jucatori de calitate, dar sa aduci jucatori despre care nu stii daca ai nevoie sau nu, incepe sa imi semene a amatorism si mai grav a prostie.
Ok puteti sa spuneti ca noi suporterii nu ne pricepem la fotbal, dar stim ca daca vrem sa ajungem pe primele doua locuri trebuie sa aducem jucatori de calitate, nu jucatori care sa fie „posibili utili”.
Daca tot asteptam macar sa merite, daca aducem „probabili utili” de ce naiba asteptam?
