La 2-0 pentru Dinamo incercam sa inteleg ce joaca echipa noastra, eram atent la modul in care noi ne retrageam deliberat, cedam posesia ingrozitor de repede si nu mai cream niciun fel de pericol la poarta adversa. Dar nu este prima data cand se intampla acest lucru, am revazut acest scenariu de prea multe ori, insa totusi incerc sa inteleg de ce.
De ce Dinamo dupa ce marcheaza nu reuseste sa inchida partida? Va reamintesc meciurile in care Dinamo a avut avantaj pe tabela si s-a trezit ori pe punctul de a fi egalata, ori egalata, de cateva ori chiar invinsa. Etapa a doua, Timisoara revine de la 2-0, face 2-1 si are o ocazie uriasa de a egala cateva minute mai tarziu. Vorbim de o formatie adunata cu cateva zile in urma care nici nu stia in ce liga va evolua. In acea perioada incasa constant cate 4,5 goluri. Deplasare la Steaua, avem 1-0 si nu reusim sa tinem de avantaj nici macar cateva minute. Primim vizita Gazului, Vali Lazar deschide scorul repede, insa Dinamo este inghesuita in propria jumatate si Gaz Metan ne egaleaza. Las deoparte greselile din meciul cu ASA, am avut 1-0 si in loc sa fortam golul 2, ne trezim egalati si in final gazdele ne inving. Acasa cu Iasiul, un alt semnal de alarma, avem 3-0 insa oaspetii isi creeaza multe ocazii la poarta noastra, un lucru pe care Andone nu l-a semnalat.
Vine deplasarea la Viitorul, Dinamo din nou deschide scorul in prima repriza, insa nu mai contam in atac si gazdele ne egaleaza pe merit pe final de meci, atunci nu am avut nicio sansa pana cand am primit gol, o atitudine demna de echipa mica. Acum s-a petrecut ultimul episod, dar si cel mai grav, de neinteles. Nu discut de greselile de arbitraj, vorbesc strict de jocul si de atitudinea noastra. La 2-0 pe teren propriu, avand un om in plus, Dinamo cedeaza posesia. Cum este posibil ca Astra in 10 oameni sa aiba o posesie mai buna, sa cadreze 5 suturi si Dinamo doar doua in toata repriza, in care includ si golul lui Hanca? Este de neinteles pentru mine, dar se pare ca si pentru Andone, altfel pana acum am fi gasit solutia.
Pot fi cateva cauze. Ma gandesc ca pregatirea fizica ar fi una dintre ele, nu prea s-a vorbit de acest aspect, dar nu pot sa nu remarc ca Dinamo in repriza a doua marcheaza extrem de putin. Finalurile de meci in sezonul trecut erau groaznice pentru adversari, cate meciuri nu am castigat pe final de meci? Pandurii acasa in campionat, Pandurii in ultimul minut in deplasare in campionat, Pandurii in Cupa Romaniei in deplasare, Petrolul in deplasare, Astra acasa in Cupa Romaniei, golul marcat de Puljic cu Steaua pe Arena Nationala? Toate aceste goluri au venit pe final de partida, acum doar in meciul cu Pandurii am reusit sa marcam in ultimele minute, in rest doar in prima repriza sau la inceputul reprizei secunde. Nu cred ca este intamplare acest lucru, Dinamo nu poate sa forteze pe final de meci.
Daca asta nu este explicatia si fizic Dinamo este la parametrii optimi, atunci e vorba de mentalitate si ceea ce le transmite Andone de la margine. Am auzit si ideea conform careia jucatorii s-au retras deliberat, insa Andone nu a remarcat acest lucru? Nu putea sa schimbe ceva in sistem, sa introduca inca un mijlocas pentru a oferi superioritate in acea pozitie, tocmai pentru a avea posesia, sa nu ofere sansa adversarilor sa vina peste tine? Andone tine cu tot dinadinsul sa utilizeze acest sistem care isi arata mult limitele si care nu ofera randamentul dorit. La inceputul sezonului ne spunea ca pregateste vreo 3 sisteme, insa nu vad vreo schimbare semnificativa nici de la meci la meci, nici macar in timpul partidelor.
Imi spunea ieri cineva in privat ca asteapta vesti bune de la mine. Sincer, as vrea si eu sa vin cu vesti bune, sa fiu optimist, insa cand vad ca fotbalul oferit de Dinamo in acest moment este unul extrem de modest pe alocuri, fara o perspectiva de crestere, nu pot sa fiu prea fericit, mai ales cand ma gandesc ca vom avea dueluri de foc acasa cu CFR si Steaua, deplasari dificile la Medias sau Timisoara. Greu de tot….
