România are 6 puncte din primele două meciuri, dar nu toată lumea este mulțumită de parcursul primei reprezentative.
Cornel Dinu a pus pe tapet lucrurile care l-au nemulțumit în jocul naționalei, a taxat atitudinea sobră a lui Edi Iordănescu, pe care-l acuză că e mult prea teatral în abordările sale și în relația cu propriii elevi, și a nominalizat patru jucători care l-au convins contra Belarusului. Mai jos, principalele concluzii ale legendei lui Dinamo:
„Sunt două imagini total diferite. În primul rând, am întâlnit o echipă care nu mai înseamnă nimic din ceea ce însemna încrâncenarea Rusiei Albe în a se lupta cu bolșevicii după 1917.
O echipă care nu mai are nimic nici din acel Dinamo Minsk, că mi-am adus aminte de lupta pe care am avut-o cu ei în sferturile Cupei Campionilor Europeni, cu echipa aceea care pe atunci era campioana marii Uniuni Sovietice…
Ce pot să spun? O primă repriză în care diferența de valoare s-a văzut clar, Belarusul nu mai are nimic din Rusia Albă de care aminteam înainte.
Am avut un 4-0 clar la ocazii, după care, după minutul 50, oarecum surprinzător, dar poate explicabil, ne-am retras și i-am invitat în atac pe acești jucători care evoluează la unele echipe care nu înseamnă nimic în fotbalul nostru, nu întâmplător au ajuns unde-au ajuns în fotbalul european.
Bielorușii au atacat atât cât puteau, cu mijloacele pe care le-au avut. După un 4-0 normal la ocazii în primele 45 de minute, ne-a trezit cu un 5-2 (n.r. – raportul ocaziilor), dar și cu o fază discutabilă, din care se putea naște un penalty pentru bieloruși.
Mie mi s-a părut că ceva a fost, ceva apropiat de circumstanțe de penalty, dar să respectăm judecata arbitrilor și pe cea a celor de la VAR”, a punctat Cornel Dinu, la GSP Live.
„Surprinzătoare este căderea și, mai mult decât atât, schimbările făcute. În mod normal, crești prin schimbări, dar intrările lui Tavi Popescu, Tănase sau Cicâldău n-au adus o continuare a jocului bun făcut de echipă în prima repriză.
Paradoxal, în repriza a doua n-am mai avut bucuria de a juca, plăcerea de a juca în fața unei astfel de echipe.
Să te retragi după minutul 55-60 mi se pare de neacceptat! Poate că această echipă a României încă nu are bucuria de a juca!
E bine că am plecat cu două rezultate pozitive în seria asta în care, nici dacă providența ne mângâia pe creștet, nu reușeam s-o avem atât de favorabilă pentru o eventaulă calificare.
Sigur, Elveția se duce (n.r. – se califică), bătălia va fi cu Kosovo și Israel. Un Kosovo care are trăsături ale fotbalului sârbesc și care ar putea fi un adversar dificil pentru noi. Ceea ce mă pune pe gânduri, pe undeva, este faptul că asistăm la un Edi Iordănescu care aduce foarte mult cu nefericitul Prinț al Danemarcei, are ceva din personajul shakespearian care vorbește cu fantoma lui taică-su!
Vorbesc despre crisparea asta a lui Iordănescu, încordarea asta, așa-zisa seriozitate, așa-zisa competență, care nu știu dacă-și au locul la echipa națională sau la un astfel de meci. Cred că nu este de bun augur.
Fotbalul înseamnă bucuria de a juca, dar nouă ne-a lipsit bucuria de a juca și am văzut crispare, încordare. Edi Iordănescu ș-a propus să joace teatral această încordare, sub forma unei seriozități, a unei competențe deosebite. Dar fotbalul e bucurie, zâmbet în execuții și, de cele mai multe ori, trebuie să fie și un zâmbet de încredere care să plece de pe margine spre teren ”, a mai spus Cornel Dinu la GSP Live
