S-a mai consumat o etapă din Superliga României, o altă etapă în care ne-am deplasat la Sfântul Gheorghe cu speranța de a obține ceva din acest meci, ceva care să ne dea speranțe în legătură cu ceea ce urmează în etapele următoare.
Despre meci vom vorbi mai multe și-n cadrul emisiunilor din această săptămână, vom dezvolta în detaliu ce s-a întâmplat pe teren, însă altceva mi-a sărit în ochi pe durata partidei.
Mulți suporteri spun să nu vorbim despre arbitraj, sa nu dăm vina pe alții deoarece vina altora nu compensează neputința sau carențele noastre ca echipă. Parțial, au dreptate, însă dacă analizăm în detaliu greșelile altora și momentul în care acestea se produc, putem deduce c-alta ar fi putut fi soarta meciului. Da, fac referire la cele două lovituri de pedeapsă care nu ne-au fost acordate, ambele în prima repriză!
Totuși este interesant cum atât arbitrul central, cât și cei de la vestita camera VAR rămân indiferenți cu privire la niște faze pe care trebuie să le analizezi ceva timp. Cum de tov. Petrescu nu este chemat măcar să arunce o privire la acel corner, la acea deposedare a lui Ninaj? Sunt lucruri pe care le vedem cu ochiul liber din reluări, aspecte pe care și foștii arbitri le scot în evidență, însă actualii au o jenă sau poate o repulsie să-și facă treaba într-un meci în care arbitrează Dinamo. Este totuși frustrant deoarece nu ne aflăm la primul episod de genul acesta…la Oradea contra celor de la uta, se analizează îndelung la camera VAR, iar centralul în doar câteva secunde acordă decizia fără a analiza în amănunt ceea s-a întâmplat acolo.
De ce aceste lovituri de departajare erau importante? Prima ar fi venit la scorul de 1-0 pentru cei de la Sfântul Gheorghe, moment în care Dinamo s-ar fi văzut în postura de a egala din acea lovitură de la 11 metri. Există posibilitatea clară, ca jocul echipei să se fi schimbat, mai ales în condițiile în care ai primit un gol destul de ușor după o fază care nu anunța nimic deosebit. A doua vine cu înainte de pauză la scorul de 2-0, iar prin intrarea la cabine cu scorul de 2-1 sunt convins c-altfel ar fi arătat partida, mai ales ținând cont de schimbările efectuate, atât de jucători cât și de sistem, schimbări care au adus un plus valoare și un alt comportament tactic în comparație cu prima repriză.
Desigur, până să-mi săriți în cap, nu garantează nimeni c-am fi marcat în ambele situații, însă era o șansă importantă, care ne-a fost furată atât de arbitrii din stadion, cât și cei din camera VAR. De ce oare se ajunge mereu în astfel de momente, în astfel de situații și de decizii? Dinamo a ajuns să deranjeze doar prin simplul fapt că există!
Ajung oare acești arbitrii să-și câștige favoruri din faptul c-încurcă Dinamo, că privează Dinamo de ceea ce au muncit și teoretic ar fi trebuit să primească pe teren? Îmi vine-n minte un citat celebru rostit de Winston Churchill în timpul celui de Al Doilea Război Mondial – Dacă Hitler ar invada iadul, aș face cel puțin o referire pozitivă diavolului în Camera Comunelor…oare așa se practică și la C.C.A.? L-am întreba pe Vassaras, însă și el cu problemele lui, n-are timp de arbitrajele din România.
Se pare că ambiția noastră de a salva Dinamo de la dispariție și realizarea promovării în primul eșalon fotbalistic al țării cât și acceptarea planului modificat de reorganizare și stabilizarea financiară a clubului au ajuns să vă frustreze. În general e bine să lași oamenii frustrați în pace, să-i ignori, însă în momentul în care frustrarea lor ajunge să-ți pună bețe-n roate, să te încurce pe tine-n munca ta, trebuie să reacționezi! Nu uitați totuși, că suporterii dinamoviști nu sunt nimeni în drum, nu sunt niște oameni indiferenți care-și aduc aminte din când în când de echipa lor favorită…suporterul dinamovist este un om de acțiune, un om dispus la suferință și sacrificiu, care odată ce se angrenează într-un țel măreț nu se oprește până ce nu-l îndeplinește! Iar acestea, domnilor, nu sunt doar vorbe-n vânt, sunt vorbe susținute de fapte!
Vă las în final cu o învățătură Biblică – să întorci și celălalt obraz! Iată c-astăzi este interpretată greșit această învățătură. Ea face referire la a arăta oamenilor că ai și tu capacitatea de a reacționa și de a te apăra! Un obraz primește o palmă, îți arată smerenia și înțelegerea, însă când ți-l întorc și pe al doilea, îți arăt că și eu pot reacționa, că mă pot apăra, că pot face ceva concret pt a repara o nedreptate! Iar Dinamo, atât clubul cât și suporterii au un al doilea obraz! Nu uitați, ambiția noastră este și va fi mereu superioară frustrării voastre!
