La scor de neprezentare ne-a bătut Hermannstadt seara trecută, un nou dus rece primit de Dinamo după deplasarea de la Cluj.
O surpriză neplăcută, dacă ne gândim la jocul lui Dinamo din ultimele partide, și totuși nu, dacă ne amintim că echipa asta ne-a mai dat vreo 4 și-n turul de campionat. Jucătorii au venit la Sibiu fără tactica predată de Mister Kopic, iar deznodământul a fost unul trist.
Finalul de meci i-a surprins pe jucătorii lui Dinamo neputincioși, cu capetele plecate.
Doar căpitanul Răzvan Patriche și Dani Iglesias au înaintat curajoși în fața galeriei, pregătiți să înfrunte mustrările fanilor. Ceilalti erau împiedicați parcă de plumbul din ghete. Același plumb care i-a încetinit și în timpul partidei, în duelurile cu sibienii. Înaintau parcă cu teamă spre peluză, fiind îndemnați cu greu de Patriche și Iglesias să se apropie.
Și chiar când au ajuns acolo… s-a întâmplat. Fanii i-au aplaudat. I-au încurajat. Au cântat parcă mai tare decât au făcut-o pe parcursul celor 90 de minute – și trebuie să menționez că au făcut-o neîncetat. Câinii sunt unici. La scorul nemilos de 3-0 pentru echipa gazdă, având pe teren o echipa făcută praf în doar 8 minute, chiar și periferia Sibiului putea auzi ecoul glasului alb-roșu. Glasul oaspeților, evident. “Dinamo suntem noi”.
Speranța există în rândul câinilor și nu a fost deloc zdruncinată de acest “accident”. Încrederea în echipă și în rezultatele obținute în acest an nu ne lasă să dăm în spate. Și cu siguranță atitudinea fanilor va transmite la rândul ei încredere jucătorilor. Pentru că au văzut că și-n vremurile mai grele, când sunt la pământ, îi au pe ei acolo, în spate porții, să-i ridice. Poate că echipa a uitat să se prezinte la Sibiu, dar galeria a fost acolo să le reamintească cine suntem.
Noi suntem Dinamo și nu ne vom opri!
