Ieri a fost un meci de poveste in sala Dinamo, o atmosfera cum nu poti descrie in cuvinte celor care nu au putut fi prezenti.
In 2016, la prima participare a noastra in Champions League, la meciul cu Besiktas din sala Dinamo, colegii nostri din PCH spuneau ca „am fost participanti la poate cea mai frumoasa emanatie a sportului romanesc”. Cred ca nici ei nu s-ar fi asteptat la acest progres al echipei, sa ajungem in punctul in care efectiv cererea de bilete sa fie de 3-4 ori mai mare decat capacitatea salii.
Ieri, galeria nu a fost prezenta doar in tribuna, toata sala a fost o galerie, a fost ceva splendid, la care poti doar visa. Infern e putin spus si am vazut de multe ori faptul ca adversarii au cedat presiunii, iar jucatorii nostri au gasit o rezerva de energie in fani, atunci cand jocul nu mergea in directia dorita.
Urmeaza meciul cu PSG din optimile de finala, o sarbatoare pentru suflarea dinamovista, multipla campioana a Frantei vine la Bucuresti. Dar unde o vom primi? E o intrebare la care nu am raspuns, deoarece sunt mai multe variante acum. Din punctul meu de vedere, cu toata dragostea pentru clujeni, nu cred ca are rost sa mergem la Cluj, suntem Dinamo Bucuresti si desi sala lor este splendida, trebuie sa ramanem in Bucuresti.
Din punctul meu de vedere, chiar daca capacitatea salii nu este la fel precum in Polivalenta, aici este casa noastra, aici ne simtim cel mai bine. Stiu ca pot fi anumite conditii impuse de EHF pentru capacitatea salii, sa ne gandim ca din sezoanele urmatoare, chiar va exista o conditie de participare sa ai o sala de minim 4000 de locuri, cu tribune pe toate laturile. Insa poate primim acceptul pentru sala Dinamo, aici este casa noastra!
