Șțîi de ce eu azi sunt fericit,
Am văzut pe Dinamo, am văzut pe Dinamo!
Și pe loc eu m-am îndrăgostit!
O, mamă, mamă, mamă!
Cuvânt înainte: Dacă tot am văzut că fratele Bendi a avut companie selectă la meciul cu Sibiul, am zis să nu mă las mai prejos și să prezint și eu compania în care am fost prezent la cea mai frumoasă deplasare a mea cu Dinamo din ultimii 5 ani!
Cum n-au fost meciuri ale echipei (cele amicale nu au fost cu public, recte “vocea tribunei” nu a avut acces) am numărat zilele, orele, minutele toată săptămâna trecută să ajung la Sibiu. Numai că planurile mele de a pleca alături de doamna mea și împreună cu fratele Sorin Badea (mii de scuze și sper că m-ai înțeles) și soția dansului au fost stârpite din fașă de saturația jumătății mele mai bune când aude subiectul Dinamo, citez din memorie:
“Mi-ați mâncat zilele cu Dinamo al vostru de 2 ori pe zi cu radioul vostru și cu Zainea al tău (i-auzi Ioane, te-am luat de suflet cică), dacă tu crezi că eu o să stau 3 zile să îmi faceți continuu capul calendar cu meciurile și cu adunările și scăderile și cu clasamente și investitori, TE ÎNȘELI AMARNIC! Du-te învârtindu-te dar să vii repede că ai promis nepoatei că ne vedem duminică cu ea!”. Desigur, când ai nepoată de un an și un pic normal că te ții de cuvânt!
Doamane ferește! Nu credeam că o stelistă e atât de bine pusă la punct cu TOT ce se întâmplă în Dinamo în ultimii 2 ani! Dar așa e când locuiești cu “tribună” în casă.Având în vedere discuția de mai sus, dă-i și caută cu cine să ajungi la meci! Cine pleacă sâmbăta dimineața și se întoarce în aceeași zi? Noroc cu grupul de Telegram la care am aderat recent. Își zic “Patroni la Dinamo” în bășcălie împotriva tuturor celor care s-au perindat pe la Dinamo ca mari patroni, recte moșieri de tarla și ne-au adus unde suntem!
În schimb,”patronii” sunt băieți de mare ispravă, care au pus serios umărul la salvarea acestui club. Cinste lor!
Intru, dau skip la 2000 de mesaje (să mă ierte “colegii” dar eu nu fac fată la atâtea conversații) și arunc în eter veșnica întrebare la deplasări “Cine are un loc pentru sâmbăta la Sibiu”! Allah e MARE! Se ivește un loc!
Mă trezesc cu noaptea-n cap și plec spre Unirii că la 6 ne întâlneam să plecăm. Drumul ca de obicei! Discuții greucene! De la scenarii de meciuri cu puncte, play off, calificare directă, baraj, tot tacâmul! Când am ajuns la Valea Oltului eram la adeziunile DDB! Mai să ne prăvălim dacă mai insistăm pe subiect! Pe drum, cum spunea și Bendi, plin de dinamoviști.. La benzinărie, la grătarele cu mici, pe autostradă până în Sibiu, nu era chip să nu avem o mașină cu suporteri pe lângă noi!
Se adună câinii!
Ajungem în Sibiu, parcăm și eu mă despart de grup pentru că trebuia să mă văd cu băieții de la Oradea! Aveam de luat hanoracul cu DDB Bihor! Apropos, Pavel, iar sunt dator la tine! Plec de lângă ei să mă duc mai devreme la stadion. Așa îmi place mie să fiu devreme să nu stau mult la coadă la controale! Când intru la rând să mă “pipăie” hop, văd că am uitat să las la mașină o sticluță de jumate cu “apă de Bihor”! Zic “aia e”! Nenică de la control, se uită în rucsac, vede hainele, vede și sticlă, nu zice nimic și trec! Hop! Situația e salvată! Oricum s-a prins că sticla aia nu vă zbura nicăieri până nu se golește!
Urc în peluză, pe drum, hatz, mă ia doamna Cornelia! Cetiiiin, nu mai dai un semn de viață! Saru-mana, doamnă! M-ați iertat! Ajung la băieții de pe grup să facem cunoștință cu unii, ne salutăm cu alții pe care îi știam deja! Băieți unu și unu, “cetățeni” de-ai mei! Ultrașii erau jos în primele rânduri, cu steaguri, cu brigăzi! Să tot fi fost deja vreo o mie și ceva. Și mai era o oră până la meci! Mă uit la tribune, pline și alea!
Reluăm cu băieții subiectele de pe drum.. mai trece timpul, mai caterincă. Mă uit în jur, peluza PLINĂ OCHI! 2000-2500 așa la prima strigare! Ambele tribune pline cu pâlcuri, pâlcuri de dinamoviști! Cred că am fost vreo 4500 spre 5000 de câini la stadion!
Meciul stă să-nceapă. Peluza cânta deja de mult acompaniată de imnul ăla din difuzoare… “hai calaretiiii!” Fi-v-ar călăreții să vă fie! Imnul celor de la Șelimbăr!
Meciul se animă. Băieții sunt temători! Se simte presiunea imensă! E meciul unui întreg campionat! Și ei sunt tineri, necopți! Vine golul lui Ghezali! Allah e Mare! Stadionul e vulcan! Faze încâlcite, scrâșnet de dinți! Vine și pauză izbăvitoare! Ne mai dezmorțim picioarele, mai discutăm de una de alta, de faze! Începe repriza a doua! Aa, scuze, se aud iar “călăreții” din difuzoare, semn că reîncepe meciul! Iar încâlceală, centrare Amzar – cap Iulian Roșu! GOOOOOOOOOL! Peluza erupe când Iulian vine cu restul echipei rezervelor în sprint spre noi! Doamne, câte ore, zile , luni de “ghinioane” s-au descătușat în secundele alea!
Țîră scapă singur cu portarul dar îi tremură gheata! Offf! Ce bun era 3-0! Dar nu, mai aveam de chin! Genul programului adrenalină! În sfârșit se duc 90 de min. “Duamna” arbitru de rezervă arată 5 min. 90+1 dau ei gol! OK, sunt bine! Mi-am luat pastilele de tensiune de dimineața înainte să plec! A doua doză! Se aude fluierul final. Cel mai așteptat moment din meci! Băieții vin să cânte cu galeria!
“Dinamo! Dinamo! Dinamo suntem noi! Așa vă vrem mereu!”
Extaz!
Mergem să mâncam ceva! Nu ne-a tăcut gura decât vreo 3 min cât a venit mâncarea! Iar calcule, iar clasamente, iar investitori! Așa e la repriza a treia!
Ne dăm mâna și mergem spre mașini! Suntem rupți de oboseală! Dar o oboseală plăcută! Un fior plăcut de “hai că o scoatem la capăt” se simte în aer! Plecăm care încotro. Oradea, Arad, Cluj, Maramureș, Constanța, București! Se umple harta!
“Arde șoseaua, mii kilometri
Se-oprește timpul, cânta băieții
Purtăm în suflet, doar o echipă
A cărei onoare, e-n cer păzită!”
