Universitatea Cluj părea victimă sigură înaintea meciului de ieri, iar jocul ne-a arătat că așteptările noastre — ușor reținute, ținând cont de factori precum frigul și pauza competițională — au fost confirmate.
După ce am văzut echipa ieri, dar și în cantonamentul din Antalya, pot spune fără ezitare că Dinamo București are un nivel de joc clar mai bun decât anul trecut. Mai rapid, mai spectaculos și, sperăm noi, pe parcursul sezonului, și mult mai eficient.
Explicațiile sunt multiple: continuitatea, omogenitatea, dar mai ales faptul că Dinamo are acum în lot trei „guri de foc” pe care nu le avea sezonul trecut.
În ediția precedentă, Cătălin Cîrjan era aproape singurul pericol ofensiv real — jucătorul capabil să scoată oameni din joc sau să livreze o pasă filtrantă decisivă.
Astăzi, lucrurile stau complet diferit. În afara lui Cătălin — mai solid și mai matur în joc decât anul trecut — îi avem pe Soro, Musi și Karamoko.
Soro este oricând capabil de o pasă decisivă (vezi assist-ul oferit ieri lui Karamoko), de un dribling sau de o finalizare eficientă.
Musi este un adevărat diamant tehnic: greu de marcat, greu de blocat, un jucător care poate crea pericol major în orice moment.
Karamoko, atunci când este într-o formă bună, poate fi devastator: explozie, forță, tehnică — doar câteva dintre atributele jocului său.
Dacă sezonul trecut, blocarea lui Cîrjan însemna neutralizarea a 80% din forța ofensivă a echipei, acum lucrurile s-au schimbat radical. Cu Cîrjan, Soro, Musi și Karamoko în teren, adversarii au probleme uriașe și sunt, în multe momente, incapabili să facă un marcaj corect.
Este ca atunci când ești atacat simultan de artilerie, infanterie și aviație.
În acel moment, nu mai există tactică.
Singura comandă posibilă rămâne:
„Pentru rugăciunea de adio… descoperiți-vă!”
HAI DINAMO! 🔴⚪
