Adrian Mazilu este, fără îndoială, un fotbalist talentat. Revenirea în fotbal după o perioadă lungă de absență nu este nici liniară, nici simplă și presupune multă răbdare din partea tuturor.
Trebuie să avem răbdare cu Mazilu. Jucător cu har fotbalistic, Adrian pare să fi revenit din punct de vedere fizic, însă pentru a ajunge, din punct de vedere fotbalistic, la un nivel care să ajute cu adevărat Dinamo, este clar că are nevoie de timp.
L-am urmărit cu atenție în momentul în care a intrat ieri pe teren și impresia mea a fost că își dorea să facă totul deodată. Din acest motiv, jocul său din primele momente a fost neinspirat și complicat. Acest lucru a fost sesizat inclusiv de banca lui Dinamo, de unde i s-a cerut să se mai calmeze.
Înainte de a încerca lucruri complicate, care pot înclina balanța imediat, este important să faci bine lucrurile simple și să te integrezi în jocul colectiv al echipei. Cred că, înainte ca noi să avem răbdare cu el, Mazilu trebuie să aibă răbdare cu Mazilu.
Revenirea la forma bună după o pauză lungă seamănă cu momentul în care un copil învață să meargă: mai întâi pune pas după pas, face lucrurile de bază, iar abia apoi își dorește să alerge și să bată recorduri.
„Cu răbdarea treci marea.”
Un proverb vechi, simplu, care spune exact ceea ce are nevoie să audă și Adrian Mazilu, dar și noi, cei din tribune. Lucrurile care contează cu adevărat nu se rezolvă pe grabă, ci pas cu pas. Fără forțări, fără scurtături. Doar cu timp, muncă și liniște.
Pentru că uneori, înainte de a traversa marea, trebuie mai întâi să înveți să mergi.
