Stipe Perica, între frustrări, realitate și nevoia de a rămâne important pentru Dinamo
În ultima perioadă, ținta preferată a criticilor din rândul fanilor dinamoviști este, fără îndoială, Stipe Perica. Doar simpla menționare a numelui său duce automat cu gândul la ratarea uriașă din finalul meciului de la Botoșani, când, singur în situație de 1 contra 1 cu portarul advers, a finalizat lamentabil. Nu îmi propun să mă alătur valului de contestări – mi-am exprimat deja punctul de vedere – ci mai degrabă să prezint contextul exact, așa cum este.
Cine era Perica înainte să vină la Dinamo: un CV impresionant, dar aflat în declin
Stipe Perica a sosit la Dinamo cu un CV rarisim pentru Superliga: goluri înscrise în Serie A împotriva unor nume precum Milan, Inter sau Juventus. Totuși, la Dinamo nu a ajuns Perica din perioada Udinese, ci un Perica aflat la echipa a doua a lui Rijeka, după ce fusese lăsat liber de Standard, unde dezamăgise profund. Departe erau vremurile în care impresiona în Italia, iar Dinamo a încercat din nou ceea ce reușise cu succes în alte cazuri.
Kopic a explicat foarte clar: Dinamo nu își permite să aducă astfel de jucători la apogeul carierei lor. Strategia este de a aduce fotbaliști care au arătat cândva ceva important în fotbalul european, dar care, din diverse motive, nu mai sunt în acel punct – iar clubul încearcă să-i readucă acolo. Exemplele recente sunt Soro, Selmani, Eddy, Milanov și alții.
Adaptare rapidă și așteptări uriașe
Perica a fost un preferat al lui Kopic încă de la începutul mandatului croatului. Cifrele sale din stagiunea precedentă erau încurajatoare: 5 goluri în play-off și statutul de principal marcator al echipei în a doua parte a sezonului. Exista speranța legitimă că poate deveni acel vârf de care Dinamo avea nevoie după plecarea lui Selmani. Sistemul de joc și profilul noilor transferuri păreau să îl avantajeze. Dar au apărut primele semne de întrebare.
Probleme din cantonament: accidentare, nu strategie
În amicalele din vara din România, Perica nu a fost folosit, iar în cele din Polonia a apărut puțin. Motivele erau neclare la acel moment: ba probleme musculare, ba o presupusă accidentare la gleznă. Ulterior s-a aflat că era vorba despre dureri serioase de spate, care îl împiedicau să se antreneze constant. Când o făcea, o făcea fragmentat, urmat de perioade de recuperare.
Unii au speculat că ar fi încercat să forțeze o plecare. Realitatea a fost însă alta: chiar era accidentat, iar acest lucru s-a văzut imediat ce a intrat în meciuri oficiale.
Revenire greoaie, dar și un gol decisiv
Introducerea lui s-a făcut treptat. De la meciul cu Petrolul a început să prindă minute consistente, dar nu a arătat în niciun moment că ar fi 100%. Au revenit și ratările mari, care au reactivat amintirea “acelei” situații din derby-ul cu FCSB din aprilie, o ocazie ce ar fi putut schimba soarta partidei.
Totuși, în dreptul lui stă și un gol esențial – reușita de trei puncte de la Slobozia. Înainte de ratarea de la Botoșani, ironia era că venea după trei pase decisive în trei meciuri consecutive, cu CS Dinamo, CFR Cluj și Csikszereda.
Cifre slabe, salariu mare, dar… Dinamo are nevoie de el
La final de analiză, cifrele sunt clare: 1 gol și 3 pase decisive în 11 meciuri în toate competițiile. Prea puțin pentru un atacant cu un salariu considerabil, peste media echipei.
Dar concluzia este una simplă și incomodă: Dinamo are în continuare nevoie de Stipe Perica, indiferent ce se speculează despre iarnă. Tot ce apare în presă sunt, deocamdată, simple speculații.
• Karamoko nu este vârf clasic și nu poate duce 90 de minute meci de meci.
• Pop nu traversează o formă prea bună.
Trebuie să sperăm că Perica își va reveni și va ajuta echipa în acest final de an. Dacă nu, clubul va avea cu siguranță discuții cu el în iarnă. Dar, indiferent de cum va arăta situația sa contractuală, un atacant de transferat rămâne absolut necesar. Perica a dezamăgit, dar Dinamo încă are nevoie de el. Cel puțin acum.
