Echipele din vest au avut curaj: au adus jucători străini, au generat performanță și, firesc, au început să facă bani. Noi, în schimb, am ales inversul – să limităm aria de selecție, crezând că astfel vom crește nivelul. În realitate, ne-am pus singuri frână înainte să pornim.
Sună frumos să spunem că vrem să le dăm o șansă sportivilor români.
Dar cât din ceea ce facem este, de fapt, aplicabil? Nu lucrăm la infrastructură, nu construim săli sau terenuri, nu le oferim gratuități celor care vor să facă sport. În schimb, limităm numărul de străini și forțăm piața internă, crescând artificial prețul sportivilor români. Nu dezvoltăm competiția, ci o cosmetizăm. Iar performanța nu apare din patriotism declarativ, ci din condiții reale de lucru, investiție și libertate de selecție.
Sper din tot sufletul ca legea să nu se aplice în această formă. Pentru că, dacă rămâne așa, în următoarele sezoane vom avea jucători precum Robu de la Buzău pentru care se va cere probabil peste 1.000.000 de euro. Așa vom ajunge să ne lăudăm cu prețuri, nu cu performanțe.
Europa, venim!
Ne vedem peste 10–15 ani.
