În viață, echilibrul aduce evoluție și progres sigur. Dar cât de greu este, totuși, să ne găsim echilibrul?
În fotbal, atunci când iubești o echipă, echilibrul devine extrem de efemer. Alternezi perioadele de optimism debordant cu cele de pesimism accentuat într-un ritm amețitor, greu de înțeles pentru cineva din afara fenomenului.
Unul dintre prietenii noștri îmi spunea astăzi, în emisiune, că de multe ori îi lăudăm pe jucători — din punctul lui de vedere, exagerat. „Ar trebui lăudați mai puțin”, a transmis el. E un punct de vedere pe care cu greu îl pot înțelege.
Nu fac parte dintre cei care fac nuntă după o victorie și, în niciun caz, nu țin doliu la prima înfrângere. Dar cred, cu tărie, că trebuie să existe un echilibru: între a critica atunci când este cazul și a lăuda, cu aceeași măsură, atunci când lucrurile merg bine.
Cred că niciodată nu vor fi lăudați sau criticați „destul”, astfel încât toată lumea să fie mulțumită. Totul ține de așteptările pe care le avem înainte de fiecare meci.
De exemplu, dacă cineva se așteaptă să învingem Csíkszereda cu 3-0, va trăi o mică dezamăgire în cazul în care scorul va fi mai strâns și, cu siguranță, va critica. În schimb, cineva care își dorește doar o victorie, indiferent de scor, va aduce laude dacă așteptările lui au fost confirmate.
De aceea, înainte de a spune „nu i-ai lăudat suficient” sau „i-ai lăudat prea mult”, întreabă-te exact ce așteptări ai tu și ce așteptări a avut cel care își exprimă părerea.
S-ar putea să realizezi că nemulțumirea vine, de fapt, din faptul că propriile tale așteptări au fost exagerate.
Sper ca după meciul de sâmbătă să nu fie loc de critică și să vorbim iarăși la superlativ despre băieți. Personal, mă mulțumesc cu 3 puncte, indiferent cum le obținem.
Tu ce așteptări ai?
HAI DINAMO!
