Pe o vreme care te îmbia la reflecții lacustre, elevii lui Kopic au demonstrat că Dinamo este o echipă matură, capabilă să se adapteze și să-și schimbe jocul din mers.
În acest sezon, alb-roșii au strâns puncte jucând ceea ce știu. Ieri, pe micuța arenă din Clinceni, elevii lui Kopic au demonstrat că pot obține rezultate și jucând ceea ce nu știu.
Posesia, circulația bună a balonului, atacul pozițional și presingul avansat au fost atuurile care au transformat echipa lui Kopic într-una dintre cele mai apreciate din Superligă. Doar că, înainte de meci, văzând starea gazonului, mi-am dat seama că Dinamo nu putea folosi aproape nimic din aceste arme. Singura soluție era schimbarea totală a registrului tactic, dacă voiam să plecăm cu puncte din confruntarea cu Slobozia.
Adaptabilitatea este una dintre trăsăturile esențiale ale speciei umane, cea care a făcut posibil progresul până astăzi. Dar pentru a o valorifica este nevoie de voință și maturitate. Ieri, Dinamo a fost o adevărată echipă de luptă: alb-roșii s-au transformat dintr-o formație de posesie într-una pragmatică, iar această schimbare a venit firesc, cu o maturitate care m-a surprins plăcut.
Știam că putem pasa corect, că putem crea superiorități zonale și că putem domina adversarul prin pase între linii. Nu mă așteptam însă să ne descurcăm atât de bine pe un teren unde aceste arme au fost anihilate din start de starea gazonului. Aseară, Dinamo a arătat că știe nu doar să cânte la pian, ci și să-l care – semn clar că echipa a ajuns la un nivel superior de maturizare.
La Clinceni, aseară, nu a fost fotbal – a fost LUPTĂ. Sunt însă bătălii pe care trebuie să le câștigi, indiferent de armele pe care le ai la dispoziție. Am arătat atitudine, determinare, curaj și spirit de sacrificiu. Trei puncte enorme, pe deplin meritate.
HAI DINAMO!
