Înainte de startul sezonului, îmi era teamă că va fi nevoie de o perioadă de rodaj. Speram, cumva, că noii veniți se vor integra instant în sistemul gândit de Kopic. Realitatea, însă, ne arată că avem nevoie de timp pentru a forma o echipă, un mecanism funcțional.
Pe vremuri, atunci când îți cumpărai o mașină nouă, era necesară o perioadă de rodaj. Nu era un moft, ci o etapă firească, menită să permită componentelor mecanice să se așeze și să funcționeze în armonie, într-un ritm progresiv și controlat.
Dinamo de astăzi pare să se afle într-o etapă similară. Un mecanism încă neșlefuit, în care piesele noi — aduse cu speranța că vor aduce un plus de valoare — nu funcționează încă perfect împreună. În meciul de ieri, s-a putut observa că există jucători cu potențial: Mussi, Armstrong, chiar și Mamoudou Karamoko au lăsat impresia că pot face diferența. Însă relațiile de joc lipsesc, iar acest aspect se reflectă clar în lipsa de coeziune din teren.
Prea multe acțiuni au fost construite individual, prea puține au avut consistență colectivă. Dinamo este, momentan, un motor care se turează singur pe alocuri, dar încă nu merge lin. Iar pentru ca acest angrenaj să funcționeze la turație maximă, va fi nevoie de timp, răbdare și muncă susținută.
Cât va dura această perioadă?
Este întrebarea care ne macină pe toți și la care, sincer, nu există un răspuns clar. În teorie, totul depinde de calitatea pieselor care trebuie integrate în sistem — și, mai ales, de cât de repede se produce această integrare.
Cert este că între așteptările pe care le aveam pentru primele etape și realitatea din teren există o discrepanță vizibilă. Dinamoviștii sperau la un start solid, la un semnal clar că echipa merge în direcția corectă. În schimb, am primit ezitări, nesincronizări și momente în care jocul a părut improvizat.
Sigur că există temeri în privința viitorului. Sunt justificate, dar și premature. Personal, consider că avem încă mult prea puține repere solide pentru a formula o predicție realistă privind traiectoria echipei în acest sezon. Totul va depinde de cum va evolua acest proces de „rodaj”, cât de repede se vor construi relațiile de joc și cât de eficient va fi gestionată presiunea.
După primele două meciuri, nu putem spune cu certitudine că suntem pe drumul cel bun. Încă bâjbâim, încă ajustăm din mers. Dar vreau să cred că vom ajunge acolo foarte curând.
Am încredere în Zeljko Kopic, în Florentin Petre, în direcția în care se încearcă reconstrucția acestui club. Simt că munca lor va da roade, iar Dinamo își va atinge obiectivele — poate nu imediat, dar cu siguranță pas cu pas.
HAI DINAMO!
